News Flash:

Un sfant parinte de la Muntele Athos a fost intrebat de ce nu se gaseste leacul pentru cancer. Ce raspuns a putut sa dea

7 Septembrie 2018
2225 Vizualizari | 1 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6485 RON (-0.0120)
USD: 4.0861 RON (-0.0259)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti

Intreba cineva pe Sfantul Paisie Aghioritul: “Parinte, de ce nu gasesc oamenii leac pentru cancer?” Iar parintele i-a raspuns: “Daca ar gasi leac pentru cancer, atunci ar aparea o alta boala, care nu ar avea leac”. Asta s-ar intampla deoarece bolile apar datorita pacatelor, iar in starea de pacat in care traieste lumea, este imposibil sa nu existe boli grele. A incerca sa vindeci unele boli fara a dezradacina pacatul este echivalent cu a acoperi o rana cu puroi, sa o faci frumoasa pe deasupra si sa spui ca totul este bine. Asta ar insemna sa vindeci trupul, iar sufletul nu. Este o nebunie: intretinem corpul, spunem ca este frumos, iar pe dinauntru este stricat.

Din aceasta cauza, atunci cand cineva se imbolnaveste, inainte sa mearga la doctor i se spune sa mearga la preot sa se spovedeasca. Nu numai pentru ca o operatie poate sa fie fatala, ci si din cauza ca trebuie inlaturata o eventuala cauza a bolii, care poate fi pacatul. Pentru aceasta insa, este nevoie de o spovedanie adevarata, iar nu de o formalitate, cum din pacate fac majoritatea. Putem avea lucruri din trecut, care sa ne urmareasca, si de care poate noi nici nu ne dam seama.

Afara de pacatele evidente ale desfranarii, lacomiei si maniei, putem sa fi avut pacate prin care sa fi suparat pe Dumnezeu, iar noi nici sa nu ne dam seama: poate am nedreptatit pe cineva, am suparat vreun preot, am fost blestemati de vreun parinte trupesc sau Doamne-fereste duhovnicesc, am ocarat vreo vaduva saraca, vreun copil orfan, sau alte pacate pe care trebuie sa le cautam. Problema este ca, odata cu trecerea mai multor ani, unii nici nu mai pot sa-si aminteasca pacatele respective, mai ales daca nici nu au constientizat atunci cand le-au facut. De aceea nu le ramane decat sa-si duca canonul prin boala ce o sufera, iar la spovedanie sa spuna ca-i pare rau pentru cele ce a gresit, si nu si-a dat seama.

Am mai spus ca o cauza a bolilor este si industrializarea lumii, schimbarea lucrurilor sanatoase facute de Dumnezeu. De aceea, atunci cand ne spovedim, sa spunem ca ne pare rau si pentru partasia noastra, a tot ce se intampla rau in jurul nostru. Proorocul Iezechiel spune ca Dumnezeu va pedepsi pe toti cei care nu plang “din cauza multor ticalosii care se petrec” in jurul lor (cf. Iezechiel 9, 4-6).

De aceea, sa plangem pentru pacatele noastre, dar si pentru toata degradarea aceasta a lumii, si departarea ei de la Dumnezeu. Insa, sa nu plangem aratand cu degetul, ci constientizand ca avem si noi partea noastra de vina pentru ceea ce se intampla in jur si constientizand ca suntem partasi cu aceasta nebunie a modernizarii lumii, prin faptul ca folosim si noi produsele industrializarii si ale tehnologiei noi, care va fi vinovata de distrugerea planetei .

Fragment din Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012

Suferinta bolnavului si increderea in Dumnezeu:
– Parinte, daca cineva are o boala grea si se hotaraste sa se lase cu totul in voia lui Dumnezeu, procedeaza bine?
– Daca nu are indatoriri, face ce vrea. Iar daca are indatoriri, lucrul acesta va depinde si de ceilalti. Si eu m-am dus la medic fara voia mea. Iar daca nu mergeam si nu faceam acea “simpla consultatie”, cum mi-a spus medicul, mi s-ar fi blocat cu desavarsire intestinul. Asa ca as mai fi baut putine lichide, dupa care s-ar fi terminat toate. O “simpla consultatie”, dupa care am intrat intr-un astfel de ciclu… Tomografii pe de o parte, cardiologul, pe de alta, globulele albe cand scad, cand cresc, taieturi, peticiri… si in cele din urma ce a iesit? Asa cum merg, se vede ca voi muri aici.

bolnav_spitalDe obicei noi spunem: “Sa ne ingrijim ca bolnavii sa fie mai intai ajutati omeneste, iar in ceea ce nu vor putea fi ajutati omeneste, ii va ajuta Dumnezeu”. Dar nu trebuie sa uitam ca, pentru ca oamenii care sufera de o boala grava sa fie ajutati omeneste, trec printr-o mare suferinta, printr-o adevarata mucenicie. Trebuie sa faca o multime de consultatii, operatii, transfuzii, chimioterapii, radioterapii, intepaturi pentru transfuzii, intepaturi pentru perfuzii… Sa i se gaureasca venele, sa-i bage hrana pe nas, sa nu poata dormi… Iar toate acestea pentru ca sa se faca ceea ce este omeneste. Ai inteles? Nu este ceva simplu, ca, de pilda, o rana care a adunat puroi si trebuie sparta ca sa iasa puroiul, dupa care se tamaduieste. Ci aici toate acestea sunt o intreaga procedura. De aceea nu trebuie sa stam linistiti si sa spunem: “Este in regula, bolnavul acesta a ajuns pe mainile unor medici buni”, ci sa avem in vedere ca, pentru a fi ajutat bolnavul medical, trebuie sa treaca printr-o intreaga suferinta, iar noi sa ne rugam cu durere pentru el ca sa-i dea Hristos rabdare. Si sa-i lumineze pe medici, pentru ca ei pot face greseli, mai ales atunci cand nu au smerenie.

Vezi, cand se strica casa, stapanul ei nu poate sta nepasator. Tot astfel si stapanul trupului, sufletul, nu poate sta nepasator, daca i se strica casa, adica trupul. Acum incearca sa-l tina pe stapan in casa cu fier, cu… otel, cu vitamine A, B, C…, adica sa-i ajute pe bolnavi cu stiinta, dar nu pot fi ajutati toti in felul acesta, ci, cu ajutorul pe care il ofera nu fac altceva decat sa le prelungeasca viata lor suferinda, sau mai bine zis, sa le prelungeasca durerea. Pentru ca nu ajunge numai stiinta, ci este trebuinta si de credinta si rugaciune. Uneori vad si aici in manastire pe surorile care sunt medici ca vor sa-l ajute pe cel bolnav mai mult cu stiinta, decat cu increderea in Dumnezeu si cu rugaciunea. Rugaciunea facuta din inima le va da o diploma medicala mai inalta, care le va face sa inceteze de a mai folosi stiinta omeneasca. De obicei, cand se cultiva dragostea cu durere pentru toti oamenii, atunci lucreaza dumnezeiestile puteri, numai sa existe smerenie adanca in suflet, pentru ca acesta sa nu se mandreasca crezand ca aceste puteri sunt ale lui si astfel sa fie nedreptatit Dumnezeu.

Nu trebuie sa uitam insa ca Hristos le poate tamadui si pe cele care nu se pot vindeca de medici, dar trebuie sa existe un motiv serios si crestinul sa fie foarte credincios si foarte daruit lui Hristos.

– Adica, Parinte, atunci cand oamenii sufera, sa nu ceara ajutor medical?
– Nu am spus aceasta, copilul meu! Nu spun “nu-i da, de pilda, oxigen”, ca sa se sufoce omul. Vreau sa spun ce trage bolnavul pentru a fi ajutat omeneste si ca trebuie sa facem rugaciune pentru ca Hristos sa-i ajute pe bolnavi si sa nu sufere. Daca este ceva grav, sa-l rugam pe Hristos sa-l ia la El cu o mangaiere de a Sa. Caci atunci cand Hristos ii mangaie putin pe oameni pe mana, le dispar toate si se fac sanatosi. Iar dupa aceasta nu mai este nevoie nici de medicamente, nici de alte leacuri. Daca ii mangaie pe fata este si mai bine. Iar daca ii imbratiseaza, le inmoaie si inima. Ati inteles? Este nevoie insa de mare credinta. Daca bolnavul nu are credinta, nu se va face bine.

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Viata de familie”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

Paul  | #768
Prostii popesti. Exista leac pt cancer dar oamenii nu vor a-l folosi.
Adauga comentariu

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1755 (s) | 34 queries | Mysql time :0.026073 (s)