News Flash:

Tufa ”producatoare de bani”. Afacerea care ar putea aduce profit anual de 50.000 euro la hectar

17 Iulie 2018
5010 Vizualizari | 0 Comentarii

Pe un platou alpin, la altitudine de 1100 de metri se dezvolta de la an la an afacerea brasoveanului Mihai Ciubotaru. Este vorba despre o plantatie de afini de patru hectare, una dintre cele cateva ferme de acest fel in tara. Specialistii spun ca afinele pot aduce un venit la hectar de pana la 50 de mii de euro anual. Fermierul Mihai Ciubotaru ne-a dat ca punct de intalnire digul barajului Zetea, de langa Odorheiul Secuiesc: „O sa vedeti un salbatic netuns si nebarbierit, cu un masina visinie. Ala-s eu”. Pana la ferma nu exista drum, asa ca masina de teren in care ne aflam a luat coasta pieptis, inaintand in zig-zag cu viteza de caruta.

Cand vad masina, cei cativa bastinasi care traiesc din tata-n fiu izolati pe platoul din varf de munte, il saluta pe fermier exclamand: „E Misu cu afinele! Nebunu’ de la Brasov!”. L-au botezat asa pentru ca a ales sa faca „plantatie de afine in patria ursului, ca sa aiba ursii papica”. Ce nu stiu localnicii e ca brasoveanul „cel nebun” este un profesionist in domeniul politicilor publice, care atunci cand nu planteaza si culege afine, scrie „strategii de dezvoltare a oraselor”.

Aventura engleza. In ’95, Mihai Ciubotaru a candidat pentru postul de director de dezvoltare economica al primariei Ashford, o comunitate de 90.000 de suflete din sud-estul Angliei: „La concurs au fost vreo 60 de candidati, toti englezi, dar m-au ales pe mine”, isi aminteste fermierul. De cum s-a angajat, Mihai Ciubotaru a exploatat intr-un mod ingenios avantajul competitiv dat de faptul ca pe teritoriul districtului Ashford se afla una dintre statiile trenului Eurostar (care face legatura dintre Franta si sud-estul Angliei, prin Eurotunel): „Eu am infiintat «piata comuna europeana».

Englezii aveau o piata modesta sambata si duminica, unde fermierii vindeau la tarabe cartofi, rosii si alte cateva produse. M-am gandit ca fiind pe ruta Eurostarului, ce-ar fi sa-i invitam pe francezi, belgieni si nemti in cadrul unui program de colaborare transfrontaliera, sa-si vanda produsele traditionale in oraselul nostru. Le-am zis la francezi sa vina cu Eurostarul la piata exact cum ii stiu englezii din sabloane: cu basca, cu acordeon si sa vanda baghete, pui rotisati si branzeturi fine, pe nemti sa aduca carnaciori si bere etc. Succesul a fost atat de mare, incat in cativa ani, s-a ajuns ca in fiecare oras din sud-estul Angliei sa se faca chestia asta. Chiar si bucatarii celebri din Londra au ajuns sa-si ia branzeturi de la targurile astea. Ca indicator de succes, imediat lantul britanic de supermarketuri Tesco ne-a copiat, deschizandu-si raioane de produse frantuzesti, belgiene si nemtesti, ca sa nu piarda la vanzari”.

Dupa patru ani, brasoveanul s-a intors in tara, unde a lucrat pe post de consilier al primarului Brasovului, profesor colaborator de „analiza politicilor publice” la Universitatea „Transilvania” si lector la Institutul de Administrare a Intreprinderilor Brasov. Ulterior a pus pe picioare ferma de bivoli de la Rupea, cea mai mare din Romania, apartinand unui grup de investitori britanici, dupa care, acum 5 ani si-a zis: „E timpul sa am o jucarica numai a mea” si a investit impreuna cu fratele sau 40.000 euro in infiintarea unei plantatii de afini intinsa pe 4 hectare.

O ferma ca-n vestul salbatic. „Sediul” fermei lui Mihai Ciubotaru este o cabanuta din lemn, cu o singura camera, ale carei ferestre au obloane, cu o arhitectura in stilul caselor incropite acum 150 de ani de pionierii vestului salbatic in preerie. O palarie de paie sta atarnata in cuierul din pridvor. De un copac este agatat un burduf cu apa, prevazut cu furtun si robinet in partea de jos: „In timpul zilei apa se incalzeste de la soare, astfel ca seara pot sa fac un dus cu apa calda”.

Cand intram pe plantatia propriu zisa, Mihai Ciubotaru se descalta de slapi si paseste printretufe descult, de parca ar calca pe un covor pretios: „Cand sunt in talpile goale simt o legatura mai puternica cu afinele mele si cu locul asta. E-o ciudatenie de-a mea”. Plantatia de 4 hectare e imprejmuita cu un gard ca de tarc, prin ochiurile caruia se strecoara o multime de oaspeti nepoftiti, dar si paznici vigilenti: „Gardul reuseste sa tina mistretii si ursii afara, insa caprioarele sar fara nici un fel de probleme, iar iepurii vin din toate partile si-mi mananca afinele. Insa ieri am vazut ca si-au facut niste vulpi cuib la mine in plantatie si sunt chiar bucuros, pentru ca ma scapa de iepuri”.

Fermierul nu foloseste nici un fel de fertilizanti artificiali: „Rumegusul e considerat deseu toxic, dar pentru mine e ingrasamant. Turba am folosit numai la infiintarea plantatiei. Intra cam o galeata de turba la fiecare planta. Dupa, am folosit doar rumegus. Se presara cam o jumatate de sac de rumegus la o planta si timp de 2-3 ani nu mai au nevoie de nimic altceva”.

Mihai Ciubotaru a citit in carti ca are nevoie de sistem de irigatii. Si-a luat unul, dar n-a apucat sa-l monteze: „La mine la afine pamantul e ud in fiecare zi numai de la roua diminetii. In plus, pe terenul meu iese din pamant un izvor care-mi da apa in continuu”. Fiind o ferma „bio”, productia de afine a lui Ciubotaru e mica, numai 3 tone anual, insa munca e pe masura: „Dau pe aici o data primavara ca sa cosesc iarba care-mi sufoca tufele de afin, iar de la mijlocul verii, cand incep sa mi se coaca afinele, ma mut aici timp de 2 luni, pana se termina culesul, pe 15 septembrie. Peste saptamana culesul il fac singur, iar in weekend-uri si in varful sezonului de cules, vin sa ma ajute copiii si sotia. Se culeg foarte usor. Ele cresc ciorchine si cand le atingi, cele care sunt coapte cad imediat in galeata”.

„Afinele reprezinta Coco Chanel-ul agriculturii”. In acest an fermierul estimeaza din productia de afine un venit de 27.000 de euro: „Afinele reprezinta Coco Chanel-ul agriculturii romanesti. E unul dintre produsele agricole cu cea mai mare valoare adaugata. Un kilogram se vinde cu 15 lei, insa eu reusesc sa le dau cu preturi cuprinse intre 9 si 11 euro. Cel mai rentabil e cand le vand in sistemul «pick-yourself». Turistii care sunt cazati in statiunile montane din zona sunt bucurosi sa vina cu caruta pana la ferma mea intr-un fel de «off-road adventure», unde ii las sa-si culeaga cu mana lor cate afine vor. La iesire le cantaresc caserolele si ei imi platesc. Din pacate doar 5-7% din productie reusesc sa o comercializez in acest fel. Restul afinelor le ambalez in pungi de 1 kilogram si le conserv prin congelare intr-un depozit frigorific la Brasov. Toamna si iarna le procesez sub forma de dulceata cu 80% fruct si 20% zahar. E un produs cu valoare adaugata mare, pe care-l vand sub marca inregistrata proprie la o patiserie de lux din Brasov si la targurile de produse traditionale de peste an”.

Cat de valoroase sunt afinele. Mihail Coman, directorul general al Institutului pentru Cercetare Dezvoltare in Pomicultura Pitesti (ICDP) considera afinul perla horticulturii: „Este cea mai fantastica cultura la ora asta. Nu l-am stropit niciodata. De 35 de ani de cand il studiem la institut, biologii nostri nu au detectat nici o bacterie, nici o ciuperca, nici o insecta care sa atace afinul. Nu stim nici o boala care sa-l afecteze”.

Mai mult, desi este un arbust, afinul este mai longeviv decat toti pomii: „Nu stim cat este durata de viata a afinului. Noi avem o exploatatie infiintata acum aproape 40 de ani, la care tufele au ajuns mai inalte decat un om. Nu stim cat de lunga este viata acestui arbust. Probabil ca este 50 de ani, dar o zicem asa, ca 50 urmeaza dupa 40. Nu stim nimic cu certitudine”, completeaza directorul ICDP.

La randul sau, doctorul in horticultura Nelu Orlae, fost secretar stiintific al Statiunii Pomicole din Cluj considera ca in conditii de exploatare intensiva, afinii ocupa primul loc in topul rentabilitatii culturilor agricole: „Cu afinul se pot castiga bani frumosi nu din hectare. Sunt baieti care cu cateva mii de metri au facut un business frumos”.

Ardealul ar putea sa se-mbogateasca din afine. Cercetatorul Nelu Orlae descrie paradoxul afinului, care da rod maxim pe terenuri neprielnice celorlalte culturi: „Afinul are nevoie de soluri foarte acide. Trebuie sa ai si-o turbarie pe-aproape si niste rumegus de conifere, sa-i pregatesti un mediu de cultura propice. Dar nordul Moldovei si toata Transilvania, slava Domnului, are de-a soluri acide de nu stiu oamenii ce sa puna pe ele, ca nu se face altceva. Uite, pe solurile din zona Baia Mare, unde nu merge decat cartoful si chiar si acela mai greu, afinul se simte exceptional”.

Intreprinzatorul James Olunden, care detine in Maramures cea mai mare pepiniera de afini din Romania, mai prezinta un avantaj major: „In agricultura nu stiu sa fie o afacere mai profitabila ca afinul. Fata de Polonia si Germania avem avantajul ca fiind mai la sud avem o clima putin mai calda si putem iesi cu fructele timpurii cu 2-3 saptamani mai devreme decat marii producatori europeni. Acest lucru ne permite sa ne vindem afinele la pret dublu”.

ICDP Pitesti detine o expertiza de peste 3 decenii in studiul afinului si detine o colectie unica pentru Romania de soiuri si hibrizi de afin. Mai mult, activitatea de cercetare romaneasca in domeniul afinului, a starnit interesul celui de-al doilea producator mondial de afine, declara Mihail Coman: „In ultimii 10 ani institutul de la Pitesti a introdus peste 10 soiuri de afin romanesti, care sunt in testare nu doar in tari din Europa, ci si in America de Sud, in Chile. Incercam sa extindem materialul nostru genetic in toata lumea pentru a primi redevente. Noi avem protectie pe soiurile acestea si putem sa luam 0,01 centi pe planta”.

Fermierul Mihai Ciubotaru e convins ca viitorul agriculturii sta in produsele agricole destinate segmentelor premium de consumatori: „Romania are un potential urias sa produca mancare cu valoare adaugata ridicata. Nu are nici un sens in zona de deal a Ardealului sa ne batem cu nemtii si polonezii care face mai multi cartofi. Noi putem produce zmeura, afine, catina, lavanda”.

Specialistii estimeaza ca in Romania s-ar putea cultiva cu afini 1500 de hectare fara ca productia sa puna presiune pe pret. Deocamdata sunt doar 240.

CAT COSTA INFIINTAREA UNUI HECTAR DE AFIN. Infiintarea unei plantatii: 15.000 euro. Cheltuielile anuale de intretinere: 2500 euro. Plata culegatorilor: 5000 euro.
RENTABILITATEA AFINULUI IN CIFRE: Afinul intra pe rod in regim economic incepand cu anul 3. Din anul 5 investitia e amortizata in intregime. O plantatie fert-irigata prin picurare da la maturitate 12-14 tone/hectar. Pret de producator: 4 euro/kg la afinele timpurii si 2,2 euro/kg in sezon, cand piata e suprasaturata cu afine din Germania si Polonia. Venitul pe hectar variaza intre 26.400 si 56.000 euro
SUPRAFETELE CULTIVATE CU AFIN IN ROMANIA

Plantatiile infiintate pana in ‘89 nu depasesc 100 de hectare. Dupa revolutie s-au plantat in jur de 140 de hectare, majoritatea dupa 2007. Pana la finalul anului 2012, se estimeaza o crestere cu alte 40 hectare.

SURSA STATISTICI: James Olunden, detinatorul celei mai mari pepiniere de afini din Romania, in judetul Maramures

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1824 (s) | 34 queries | Mysql time :0.014559 (s)