News Flash:

Satana nu suporta sa auda acest cuvant - Il arde - Cuvantul care te sfinteste si de care fug toti dracii

21 Noiembrie 2017
4027 Vizualizari | 0 Comentarii

Satana e de acord ca sa zici aproape orice cuvant, dar exista unul pe care el nu suporta sa-l auda niciodata.

Azi-noapte am deschis o carte, desi ma culcasem decis ca sa nu mai citesc. Dupa miezul noptii mi-am zis: „Totusi, hai sa deschid cartea asta, numai doua pagini sa citesc”. Si m-am pomenit ca s-a facut ora 7 dimineata. De doua-trei nopti citesc dintr-o carte celebra, unde scrie cum unei femei credincioase i-a murit copilasul, iar femeia era disperata si plangea. Si a trecut pe acolo o femeie desfranata, care a vazut-o pe mama aceea si i s-a facut mila de ea cand a vazut-o cum suferea. Si a inceput sa se roage: „Doamne, tu stii cat is de pacatoasa dar, te rog, de data aceasta sa ma asculti, cel putin o data asculta-ma si pe mine: invie copilul acestei femei!” Iar copilul a inviat.

Iata, deci, ca rugaciunile facute pentru altii, daca sunt spuse cu pocainta si cu dragoste, ajung la tronul lui Dumnezeu, indiferent de ce pacate am facut. Uneori ne rugam, dar nu vedem rezultatul. Spune apostolul Iacov: „Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca voi sa risipiti in placeri” (Iac. 4, 3). Uneori cerem ceea ce este in dauna noastra sau a semenilor nostri, si Dumnezeu nu ne asculta, asa cum un tata nu-si asculta copilul care ii cere: „Tata, da-mi sa ma joc cu sarpele asta”.

Citeste si Plansul de Luni seara – rugaciune deosebit de puternica a Sfantului Efrem Sirul

Cat despre rugaciunea inimii, m-au intrebat si niste mari invatati din America, in urma cu doi ani. Si le-am raspuns: „Parintele Cleopa a fost intrebat si el: Vorbiti‑ne despre Rugaciunea lui Iisus. Ce-a raspuns Cleopa? Eu nu stiu ce‑i aia”. Rugaciunea neincetata nu este o lucrare prea usoara. Dar fiecare o poate face la masura lui si este bine ca toti crestinii sa incerce sa spuna rugaciunea mintii. Exista o randuiala, dar eu nu merg la randuiala. Le-am spus si celor din America si va spun si voua: intotdeauna cand pomenim numele lui Iisus, fug toti dracii, pentru ca demonii se cutremura cand aud numele Domnului Iisus Hristos.

Poate ca intreaga rugaciune – „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul” – e mai dificila. Poti sa zici doar: „Iisuse, mantuieste-ma pe mine, pacatosul”. Sau cum se spune in Acatist: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma”. Satana e de acord ca sa zici aproape orice cuvant, dar „miluieste-ma” el nu suporta sa auda niciodata.

Intr-o manastire, unde era program foarte precis, la miezul noptii se trageau clopotele pentru Miezonoptica. Dar, de cateva ori, inainte de miezul noptii cu o ora, incepeau clopotele sa sune. Si era o galceava. Ieseau calugarii de la chilii sa mearga la Miezonoptica, dar biserica era inchisa. Si atunci il certau pe clopotar:
– Mai, de ce-ai sunat mai repede?
– Dar eu n-am sunat!
– Nu ai tras tu clopotele!?

Si atunci, un cuvios, un frate curat si curajos, si-a zis in gand: „Lasa ca vad eu ce se intampla!” Si s-a ascuns undeva, in clopotnita. A stat acolo pitit. Cu o ora inainte de miezul noptii, au inceput iarasi clopotele sa sune. Si-a iesit fratele si a spus celui care tragea clopotele: „In numele lui Dumnezeu, al lui Iisus Hristos, iti poruncesc tie, duhule necurat, sa ramai pe loc!” Si, deodata, au incetat clopotele; era satana care incurca treburile. Atunci parintele i-a zis diavolului: „Nu-ti dau voie sa pleci de aici, pana ce nu canti si tu Sfinte Dumnezeule”. Si a inceput sa cante demonul, ca satana a ramas cu vocea aceea de inger, nu a pierdut-o.

Canta satana, incat clocoteau toti muntii, asa de puternic canta: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte”, iar apoi se oprea. „Termina cantarea!”, il indemna calugarul. Si iar incepea: „Sfinte Dumnezeul, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte”. Iar se oprea. A treia oara la fel. Pentru ca nu voia nicidecum sa zica „miluieste-ne pe noi”. Asta nu voia sa zica satana. Nu voia sa-I ceara lui Dumnezeu ca sa-l miluiasca. Si, atunci, a inceput diavolul sa-l roage pe calugar: „Da-mi drumul, ca vine ziua si ma prinde aici”. E o istorioara cu un mare inteles.

Rugaciunea inimii, deci, este pomenirea numelui lui Iisus Hristos. Pomenind numele lui Iisus, te sfintesti. De numele lui Dumnezeu fug toti dracii, ne spune Scriptura (cf. Marc. 16, 17). Daca nu poti sa o zici in forma dezvoltata, zi cel putin: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma” sau doar „Doamne, miluieste-ma”. Poti incepe sa o rostesti mai intai mecanic, doar cu buzele: „Iisuse, Doamne, miluieste-ma; Iisuse, Doamne, miluieste-ma”.

Dupa un an, doi, te-ai obisnuit si aceasta rugaciune scurta iti vine de la sine. Dupa aceasta n-o mai zici cu buzele, o zici numai in minte. Apoi, daca te-ai obisnuit si cu aceasta cativa ani, vine de la sine. Si, cand mintea se incalzeste, iar inima tresare de bucurie la numele lui Hristos, atunci e bine. Dar putini ating aceasta performanta.

Arhiepiscop Justinian Chira
Sursa: „Traiti frumos si-n bucurie”, Ed. Nicodim Caligraful, Sfanta Manastire Putna, 2014

preluat de pe ortodoxia

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

miezul noptii parintele cleopa miezonoptica iisus hristos
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1660 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019655 (s)