News Flash:

Sarbatoare importanta la catolici: astazi este Sfantul Ioan! Ce traditii si ce ritualuri exista

27 Decembrie 2017
894 Vizualizari | 0 Comentarii

Biserica Catolica il sarbatoreste astazi, 27 decembrie, pe Sfantul Ioan, care in Calendarul Ortodox este sarbatorit pe 7 ianuarie.

Traditii si obiceurile catolicilor de Sfantul Ioan

“Domnul Isus l-a iubit cu predilectie si, din inaltimea crucii, ca intr-un testament, l-a incredintat ca fiu Fecioarei-mama. Marele dar al iubirii, care din pescar l-a facut discipol, l-a ajutat sa intuiasca si sa vesteasca cu o claritate particulara, dincolo de orice masura a capacitatii umane, divinitatea necreata a Cuvantului”. Conform informatiilor pe care le avem din Noul Testament, Ioan, impreuna cu Iacob cel Mare, era fiul lui Zebedeu, un pescar de la Genezaret, si al Salomeii, una dintre femeile care l-au urmat si slujit pe Isus in timpul vietii sale publice.

Discipolul

Prima intalnire cu Maestrul l-a miscat asa de profund, incat si-a amintit pana si ora: era pe la patru dupa-amiaza. Impreuna cu Andrei, fratele lui Petru, el se dusese la raul Iordan sa-l asculte pe Ioan Botezatorul, si cand acesta l-a prezentat pe Isus care trecea, spunand: “Iata mielul lui Dumnezeu“, l-au urmat pe Nazarinean si au ramas cu el toata dupa-amiaza. Din acel moment, Ioan, care era foarte tanar, dar insetat de divin, si-a gasit calea.

Cand, dupa un anumit timp, Isus l-a chemat in mod expres sa-l urmeze impreuna cu fratele sau, Iacob, cu Petru si Andrei, i-a parasit pe parinti si munca sa si l-a urmat. Tatal si mama nu s-au opus, fascinati si ei de figura lui Cristos si crezand ca fiul lor va ocupa un loc important in imparatia mesianica ce parea iminenta.

Mama sa, intr-o zi, i-a cerut in mod expres aceasta, trezind resentimentele celorlalti apostoli, dar raspunsul lui Isus si evenimentele patimirii au pus lucrurile la locul lor. Imparatia mesianica, de fapt, era foarte diferita de ceea ce visau multi dintre contemporani: depasea orice imaginatie a lor si nu se putea infaptui decat prin cruce.

Ioan, in timpul vietii publice a Invatatorului, a facut parte din acel grup privilegiat al apostolilor care au fost prezenti la invierea fiicei lui Iair, l-au contemplat pe Isus transfigurat pe munte si i-au stat alaturi in momentele agoniei din Ghetsemani. Chiar daca si el a fugit, poate, in momentul arestarii Maestrului, mai apoi a revenit pe urmele sale, impreuna cu Petru si, singurul dintre apostoli, l-a urmat pana sub cruce. Aici i-a fost incredintata Maria ca mama, iar el i-a fost incredintat ca fiu.

Apostolul

La primul anunt al invierii, facut de femei, a alergat impreuna cu Petru la mormant, a sosit primul, dar nu a intrat din respect fata de Petru, si a vazut ca mormantul era gol, primul semn al invierii lui Isus, pe care apoi l-a contemplat in cenacol, impreuna cu ceilalti apostoli, in seara aceleasi zile. Aparitiile s-au succedat si in cea de la lacul din Galileea a fost primul care l-a recunoscut pe Isus si a strigat catre ceilalti: “E Domnul!”

Cand Biserica a facut primii pasi si autoritatile de la Ierusalim au cautat sa impiedice raspandirea noii doctrine, primii care au fost arestati au fost Petru si Ioan, care nu s-au lasat intimidati, convinsi ca trebuie sa asculte mai intai de Dumnezeu si apoi de oameni.

Era alaturi de Petru, cand acesta a vindecat un olog la poarta templului, si impreuna cu el a mers in Samaria pentru a-i intari in credinta pe primii convertiti. Paul, amintind galatenilor despre calatoria sa la Ierusalim, il numea pe Ioan “una dintre coloanele Bisericii”.
Cand apostolii s-au raspandit in lume, Ioan, conform traditiei, s-a dus la Efes impreuna cu Maria, unde a scris cea de-a patra evanghelie si cele trei scrisori, si unde a si murit, la sfarsitul veacului I. Sfantul Irineu scria pe la anul 175: “Ioan, discipolul Domnului, acelasi care s-a odihnit la pieptul sau, a publicat si el evanghelia, pe cand statea la Efes”[2].

Scrierile

Astazi, critica istorica atribuie unuia dintre discipolii sai scrierile lui Ioan. Chiar daca acestea nu vor fi iesit, material, din pana sa, nimeni nu poate nega ca in continutul lor ele au iesit din inima sa si cuprind invatatura pe care el a transmis-o Bisericilor care au avut fericirea sa-l poata asculta.

Pe buna dreptate, Vögtle observa: “Evanghelia atribuita lui ne prezinta informatii despre viata lui Isus, dar, de asemenea si mai presus de toate, in privinta situatiei topografice si asupra altor particularitati ale Palestinei, care nu pot sa provina decat de la unul care s-a nascut acolo si de la un martor ocular al vietii lui Cristos.

Tocmai pentru aceasta, Ioan, fiul lui Zebedeu, instruit de Invatatorul intr-o maniera asa de energica si de neuitat ca drumul spre gloria mesianica trece prin durere, nu ar fi trebuit oare, rugandu-se, discutand si reflectand, sa fi patruns in modul cel mai profund in misterul drumului lui Cristos?

El sta in spatele Evangheliei ca un autentic garant, in spatele acelei evanghelii care, mai mult decat orice, lumineaza calea lui Cristos in toata dimensiunea sa supranaturala. E evanghelia Fiului vesnic al lui Dumnezeu, care a coborat din cer si s-a intors in gloria Tatalui, situata dincolo de cruce.

Tinand cont de situatia efectiva a autorilor numeroaselor scrieri biblice, nu este de mirare daca stiinta de astazi tinde sa nu-i atribuie direct ex-pescarului Ioan aceasta evanghelie in forma in care ne este prezentata. Ea se gandeste la un discipol al lui Ioan, crescut in limba si in lumea culturala a sincretismului elenistic. Din aceasta opera, “scriere de ruptura si de propaganda” (R. Schnackenburg), care apara cu o patrunzatoare eficacitate adevarul divinului Rascumparator facut trup si purtator al revelatiei impotriva dubiilor si doctrinelor gresite ale timpului sau, inainte de toate, impotriva gnosticismului in afirmare, emana spiritul, zelul arzator al fiului lui Zebedeu, luat in intregime din misterul lui Cristos.

A recunoaste aceasta inseamna a ne elibera si de ingenua preocupare ca vestitorul apostolic al lui Cristos, care se cufunda asa de profund in meditarea misterului Rascumparatorului si a mantuirii noastre, ar fi avut-o in zilele batranetilor sale pentru o autoexaltare lipsita de modestie. “Discipolul pe care il iubea Isus”: asa il numea, pe drept, discipolul care a asternut in scris evanghelia apostolului, maestrul sau”[3].

Testamentul lui Isus

Se povesteste ca Ioan, fiind de acum foarte in varsta, era dus pe un scaun in adunarea credinciosilor, ca sa-i instruiasca in privinta invataturilor Domnului, si el repeta mereu cuvintele poruncii noi. Crestinii, crezand ca si-a pierdut memoria, l-au intrebat de ce nu le mai vorbea si despre altceva. Apostolul le-a raspuns: “Pentru ca este porunca Domnului! Daca o practicati, e suficient”.

Traditia voia sa exprime cat a influentat predica lui Ioan comunitatile crestine care gravitau in jurul orasului Efes. Dar inima gandirii lui Ioan este, fara indoiala, continuta in al saptesprezecelea capitol al evangheliei sale, sinteza admirabila a vietii lui Dumnezeu, care se revarsa si da forma vietii discipolilor. Pentru aceasta, liturgia latina spune despre Ioan: “Tu, rapit in sublimitate, contempli tainele ceresti si percepi misterele Mielului si ale Bisericii”.

Sfantul Augustin comenta ca toti crestinii, prin credinta, pot sa participe la aceasta lumina, la aceasta “bucurie deplina in aceeasi comuniune, in aceeasi caritate, in aceeasi unitate”.

preluat de pe teo

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

biserica catolica genezaret discipolul ghetsemani apostolul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1743 (s) | 23 queries | Mysql time :0.026345 (s)