News Flash:

Sa nu iesi niciodata din casa fara sa fi rostit cuvintele acestea. Au mare putere! Cuvintele acestea sa fie pentru tine toiag, arma si tarie neinvinsa

8 Iunie 2018
622 Vizualizari | 0 Comentarii

La savarsirea faptei bune, daca noi voim aceasta cu adevarat, nimic nu ne poate impiedica; putem fi saraci, slabiti si bolnaviciosi, neinsemnati, din starea de jos, inca si robi si slugi. Nici saracia, nici slabiciunea trupului si boala, nici robia sau altceva de felul acesta nu poate sa ne impiedice de a fi imbunatatiti.

Dar ce vorbesc eu despre sarac, despre rob, despre cel neinsemnat! Ba chiar si cind sezi in inchisoare, nici aceasta nu te poate impiedica de la fapta buna. Cum asa? Va voi spune, iubitilor! Inchipuieste-ti ca unul din casnicii tai te-a jignit si miniat. Iarta-l si lasa sa treaca minia peste el. Si poate, oare, saracia, inchisoarea si starea de jos sa te impiedice pe tine a face aceasta? Ce zic eu: Sa te impiedice? Dimpotriva, saracia si celelalte iti ajuta, iti slujesc la inabusirea miniei.

Iarasi, cind tu vezi indestularea altuia, sa nu-l pizmuiesti. Iata, aici nu poate sa-ti stea in drum saracia si cele asemenea. Si iarasi: Cind te rogi, trebuie sa faci aceasta cu duh treaz si privighetor. Si la aceasta nu poate sa-ti stea nimic impotriva. Blind, modest, cumpatat si curat poti fi chiar cind nu ai avea nimic in lumea aceasta; dimpotriva, lucrurile dinafara nu te ajuta la aceasta.

Iata, tocmai asa se intimpla cu harul lui Dumnezeu. Poate cineva sa fie schiop, sau orb, sau ciuntit, ba poate sa zaca si in boala cea mai grea; toate acestea nu impiedica harul lui Dumnezeu a veni la dinsul. El cauta numai sufletul ce-L primeste cu voie buna, si nu ia aminte nici cit de putin la toate celelalte, la lucrurile cele dinafara, precum este saracia, boala si altele. Cei ce aleg pe soldati se uita la tinerete, la marimea si taria trupului. Imparatul cerului, insa, nu cere atit de mult, ci primeste in oastea Sa si pe cei batrini, si pe cei slabi si pe cei schiopi, si nu se rusineaza de dinsii. Cine poate sa fie mai iubitor de oameni, mai bun? El cere de la noi numai ceea ce sta in puterea noastra.

Fireste, Dumnezeu ne cheama la slujirea Sa, nu pentru ca noi sa-L folosim in vreun fel pe Dinsul, ci numai pentru ca El sa ne poata face bine. Dimpotriva, imparatii cei pamintesti iau pe oameni in slujba lor pentru folosul lor propriu. Ei au nevoie de oameni pentru un razboi pamintesc, Dumnezeu insa duce pe ai Sai la o batalie duhovniceasca. Nu trupul, ci sufletul este aici in lupta; si nu se lupta cu miinile si cu armele, ci prin stiinta si prin fapta cea buna. Si ori de ce chemare si meserie ai fi aceasta nu te poate impiedica de la indeletnicirea faptei bune. Daca esti muncitor, in vremea lucrului tau, cinta cintari duhovnicesti, daca nu cu gura, pe tacute, in inima. Nu este nici un tovaras mai bun decit un cintec cucernic.

Astfel de tovarasie nu-ti aduce nici o primejdie, si poti sa sezi la lucrul tau asa de linistit ca intr-o manastire. Caci nu locul, ci fapta cea buna aduce duhului odihna. Nicidecum nu se vatama fapta cea buna a Apostolului Pavel, prin aceea ca el se indeletnicea cu lucrul miinilor. Nu zice: „Eu sunt taran, sau sarac, cum as putea sa umblu dupa fapta buna cea inalta?”. Tocmai pentru aceea tu poti inca mai bine sa fii imbunatatit, caci saracia mai mult ne ajuta la fapta buna decit bogatia; si munca este mai folositoare cucerniciei decit trindavia. Asa, bogatia este pentru unii o mare piedica la fapta buna. Cind se cuvine a inabusi minia, a stirpi pizma, a infrina iuteala, cind se cuvine a se ruga, a fi blind si modest, bun si iubitor, cum ar putea saracia sa fie piedica la acestea? Pentru toate acestea nu se cere a cheltui bani, ci numai o vointa tare, dreapta.

Numai singura milostenia, dintre toate faptele bune, are mai mult trebuinta de bogatie. Dar si ea, prin saracie, se face mai slavita si mai stralucita. Femeia aceea, care numai doi dinari a aruncat in visteria templului, a fost foarte saraca, si totusi a covirsit pe toti bogatii (Luca, cap. 21).

Asadar, sa nu socotim bogatiile un lucru mare! Pretul ce-l are aurul nu sta in firea lui, ci in socotinta noastra. Caci daca cerceteaza cineva lucrul cu atentie, fierul este mult mai trebuincios decit aurul si aduce in viata un folos mult mai mare mestesugarilor si manufacturilor. De asemenea, pietrele obisnuite sunt mai trebuitoare si mai folositoare decit pietrele scumpe, caci din ele se zidesc casele, zidurile si cetatile. Sau, arata-mi ce folos au margaritarele pretioase? Ba ele mai virtos sunt vatamatoare, caci pentru a putea agonisi un astfel de margaritar, trebuie sa lasi o suta de saraci flaminzi.

Dar pentru fericirea cea adevarata, n-ai trebuinta de asemenea lucruri. Voiesti, oare, cu ele sa placi barbatului tau? O, in loc de aur si de margaritare, impodobeste-te cu fapte bune cu blindete, cu buna cuviinta! Atunci te vei arata lui dragalasa, caci podoaba milostivirii si a cumpatarii intareste dragostea barbatului. Asadar, impodobeste-te cu buna cuviinta, cu infrinarea, cu milostivirea, cu prietenia, cu iubirea si gingasia catre barbatul tau, cu blindetea, cu cumpatarea, cu rabdarea si cu ingaduinta. Acestea sunt culorile faptei bune; aceasta este o podoaba pe care o iubesc si ingerii, si oamenii, si pentru care Dumnezeu insusi te va lauda. Daca „intelepciunea unui om ii lumineaza fata”, precum zice Sfinta Scriptura (Ecclesiastul 8, 1), apoi cu atit mai mult fapta buna va slavi fata femeii. Iar daca tu, asa de mult pretuiesti podoaba cea paminteasca, apoi spune mie: Cu ce au sa te ajute, in ziua judecatii, aceste margaritare si cele asemenea lor?

Cu ce-ti vor putea ajuta, cind, pe de alta parte, Dumnezeu iti va arata saracii pe care i-ai lasat flaminzi? De aceea a zis Pavel: „impodobiti-va nu cu impletiturile parului, sau cu aur, sau cu margaritare, sau cu haine scumpe” (I Timotei 2, 9), caci aceasta podoaba este o ispita, mai intii pentru voi, si apoi pentru multi, si la moarte se va lua de la voi impreuna cu toate celelalte.

Dimpotriva, podoaba faptei bune ramine cu noi si nu sufera nici o schimbare; ea nu ni se poate rapi si ne va intovarasi dincolo, in vesnicie. Aceasta podoaba nu are nevoie de bogatie, oricine poate sa o dobindeasca. Nici saracia, nici lipsa, nimic din cele dinafara nu poate sa ne impiedice a birui pe satana.

Este adevarat ca satana ne ispiteste, dar nimeni sa nu paseasca pragul casei sale pina ce nu va fi rostit cuvintele: „Ma lepad de tine, satano, si de toata desfatarea ta, si de toata slujba ta, si ma predau Tie, Hristoase!”. Nu iesi niciodata din casa fara sa fi rostit cuvintele acestea. Ele trebuie sa fie pentru tine toiag, arma si tarie neinvinsa. Pe linga aceste cuvinte mai fa si semnul Sfintei Cruci pe fruntea ta, si atunci nici un om, nici chiar satana nu te va vatama. Atunci vei ridica semnul de biruinta asupra satanei si vei dobindi cununa dreptatii. Iar de aceasta, fie sa ne impartasim cu totii prin harul si prin iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfint se cuvine lauda, in vecii vecilor. Amin.

Sfintul Ioan Gura de Aur

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1196 (s) | 34 queries | Mysql time :0.025274 (s)