News Flash:

Povestire cutremuratoare despre osandire

30 Ianuarie 2017
810 Vizualizari | 0 Comentarii
Pururea-pomenitul duhovnic de la Schitul Cavsocalivia, ieromonahul Nicodim, mi-a povestit urmatoarea istorioara luata din niste manuscrise athonite:
Un crestin credincios vreme de cincisprezece ani mergea la duhovnicul si-si marturisea neputintele sale omenesti. Intr-o zi, asa cum obisnuia, a mers la duhovnicul sau ca sa se marturiseasca si, deschizand usa camerei duhovnicului, l-a gasit desfranand cu o femeie. A iesit indata afara si, plecand spre casa, si-a spus in sinea sa: „Ah, ce am patit! Vai mie! De atatia ani ma spovedesc la duhovnicul meu si acum nu stiu ce sa fac. Ma voi osandi, pentru ca, de vreme ce este atat de pacatos, toate pacatele pe care le-am marturisit nu mi s-au iertat”. Si se chinuia mult acel om pentru raul ce l-a ajuns si nu stia ce sa faca.

Merg pe drum, a insetat. Mai mergand putin a ajuns la un raulet in care curgea o apa limpede si foarte curata. S-a plecat si a baut. A baut atat de mult, incat s-a saturat si nu mai voia sa mai plece de acolo, ci voia sa mai bea din acea apa curata. La un moment dat s-a gandit: „Daca aici jos apa este atat de buna, atunci, cu cat te vei apropia de izvor, cu atat va fi mai buna”. Si odata cu gandul a pornit sa caute izvorul acelei ape.
Dar cand a ajuns acolo, ce sa vada? Vede cum apa iese din gura unui caine mort. Atunci a suspinat din adanc si a spus: „Vai mie, ca m-am spurcat eu, ticalosul, band din aceasta apa murdara! Se vede ca sunt foarte pacatos si necurat, de mi se intampla aceste lucruri”.

In marea mahnire in care se afla, i s-a aratat Ingerul Domnului si i-a spus:
– Omule, de ce te mahnesti si te intristezi pentru lucrurile care ti se intampla? Cand ai baut apa din rau, nu te-ai bucurat ca ai aflat acea apa si nu te mai saturai de ea, iar acum cand ai vazut ca ea iese din gura cea necurata a cainelui, spui ca te-ai spurcat? Nu te mahni pentru aceasta, deoarece apa pe care ai baut-o tu si pe care toata lumea o bea, cu toate ca iese din gura necurata a cainelui, nu este a cainelui, ci este darul lui Dumnezeu; apa este a lui Dumnezeu.

La fel si cu duhovnicul tau care te marturisea, iertarea pe care ti-o dadea nu era a lui, ci iertarea este darul lui Dumnezeu. Preasfantul Duh o da prin duhovnic celui ce-si marturiseste curat si sincer pacatele si neputintele sale. Sa stii ca darurile si harismele lui Dumnezeu se dau oamenilor, prin mijlocirea preotiei celor hirotoniti si care au binecuvantarea de a marturisi si de a ierta pacatele, asa cum Insusi Stapanului Hristos a spus Sfintilor Sai Apostoli si Ucenici: „Luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, tinute vor fi” .
Asadar Sfintii Apostoli au dat aceasta stapanire episcopilor si urmasilor lor, iar aceia preotilor si duhovnicilor hirotoniti dupa randuiala. Din aceasta pricina si pentru faptul ca savarsesc Sfintele Taine ale lui Dumnezeu, preotii sunt mai presus in vrednicie si decat insusi imparatul si cel mai inalt demnitar al poporului. Preotii sunt mai presus decat toti, deoarece orice ar fi oamenii in aceasta lume, vredniciile lumesti, de la preot si de la duhovnic vor lua iertarea pacatelor lor. Caci alt drum nu exista, pentru ca aceasta este Sfanta Traditie a Sfintei noastre Biserici.

Apoi Ingerul i-a spus:
– Acum mergi sa pui metanie si sa ceri iertare de la duhovnicul tau, pe care l-ai vazut pacatuind, si roaga-l ca sa te ierte de pacatul osandirii pe care l-ai facut impotriva lui. Cat despre pacatul pe care el l-a facut, Dumnezeu il va cerceta si numai El il va judeca. Pentru ca tu l-ai vazut pe el savarsind pacatul, insa nu poti sti daca el s-a pocait si cum s-a pocait. Asadar tu ai ramas cu pacatul osandirii, iar acela, daca se va pocai, va culege roadele pocaintei si ale indreptarii sale. De aceea nu avem dreptul sa judecam nici un om”.
Dupa ce Ingerul a spus acestea acelui crestin credincios, s-a facut nevazut. Iar crestinul, implinind porunca Ingerului, s-a intors la duhovnicul sau si i-a spus toate cele pe care le-a vazut si le-a auzit de la Ingerul Domnului, dupa care i-a facut metanie. In timp ce acel crestin ii spunea duhovnicului sau cele petrecute, asa cum i-a poruncit Ingerul, acela a inceput sa se pocaiasca, plangand cu amar si cerand iertare de la Preamilostivul, Preainduratul si Preabunul Dumnezeu. Si in scurta vreme si-a indreptat cele ce rau le-a savarsit, slavind pe Dumnezeu pentru mantuirea sufletului sau.

Dupa ce duhovnicul meu, Parintele Nicodim, mi-a povestit acestea, a continuat cuvantul si cu multa dragoste mi-a spus:
– De aceea, fratele meu Haralambie , noi, oamenii, nu avem dreptul sa cercetam viata celorlalti oameni, potrivit celor spuse de Apostolul Pavel: „Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia?” .
Cu atat mai mult nu trebuie sa-i judecam pe preoti, pe duhovnici si, in general, pe toti clericii, pe care Dumnezeu ii incearca cu asprime, iar diavolul ii razboieste cu multa viclenie si maiestrie. Caci Insusi Dumnezeu spune: „Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura” . Asadar noi suntem datori sa iertam greselile celorlalti, sa ne pocaim, sa ne judecam si sa ne pedepsim numai pe noi insine. Daca vrem sa ne mantuim, sa-i iertam pe ceilalti si, potrivit cu porunca Sfintei Evanghelii, care spune „Ca de veti ierta oamenilor greselile lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc greselile voastre” , vi se va ierta, daca veti ierta.
Asadar, fratii mei, osandirea este un mare pacat si nu trebuie niciodata sa ne preocupe defectele si caderile celorlalti oameni. Noi nu avem nici o treaba cu acestea. Fiecare ceea ce face, pentru sine o face. Noi suntem datori ca ceea ce vedem si auzim, sa iertam si sa-i iubim si sa ne straduim sa-i ajutam, pe cat putem, pe ceilalti.

sursa: altarulcredintei

schitul cavsocalivia nicodim sfanta traditie porunca ingerului
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1856 (s) | 24 queries | Mysql time :0.012447 (s)