News Flash:

Pentru cine trebuie e bine sa aprinzi lumanari la Sfanta Biserica - Obiceiuri gresite de care trebuie sa scapi

29 Ianuarie 2018
1532 Vizualizari | 0 Comentarii

Dan:
Eu aprind 2 lumanari pt. VII (una pentru duhovnic, nasi de cununie si toti din fam. mea si alta pentru. cei ce ma vrajmasesc) si 2 lumanari pentru ADORMITI (una pentru duhovnici, nasii de botez, pentru tot neamul meu raposat, pentru eroi si pentru cei pentru care n-are cine sa se mai roage si alta pentru pruncii avortati. Doamne ajuta.
***
Ilie-Cristian:
Doamne ajuta! Cineva m-a invatat ca prima lumanare trebuie aprinsa pentru Sfanta Treime, la vii. Apoi aprind pentru vii si pentru adormiti. Este corect asa?
pr Andrei Atudori:
Doamne ajuta! Ilie- Cristian, nu exista asa ceva! Nu se face asa ceva! Nu se aprind lumanari pentru Sfanta Treime si/sau pentru sfinti. Ar fi un non-ses! Lumanarile se aprind pentru oamenii vii si pentru cei adormiti. Atat!

***
Semnificatia aprinderii lumanarilor in Biserica Ortodoxa

„Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, ca sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din Ceruri!” (Matei 5, 16).

Unul dintre primele lucruri pe care un crestin ortodox le face cand intra intr-o biserica este aprinderea de lumanari, insotita de un moment de rugaciune. Lumanarile se mai dau ca ofranda la altar insotind pomelnicele, la slujba parastasului cand se impart preotilor si credinciosilor si mai folosesc la denii, nunti si botezuri. Pentru ca acest obicei sa nu fie un simplu automatism, teologi si sfinti parinti ne invata care este semnificatia aprinderii lumanarilor in Biserica Ortodoxa. Lumanarea este deopotriva simbol si jertfa.

Despre simbolistica lumanarii, Parintele Constantin Coman spune: “Dumnezeu este lumina in cel care aprinde o lumanare, iar cel care aprinde o lumanare se arata iubitor de lumina, adica de Dumnezeu”. Cea de-a doua semnificatie a lumanarilor este aceea de jertfa, venita de asta data din partea crestinilor. Lumanarea este ofranda pentru Dumnezeu oferita de credinciosi ca semn de daruire a sufletului lor catre Dumnezeu. Lumanarea simbolizeaza jertfa de sine, transfigurarea totala a omului in lumina. Acestea inalta mintea omului la trecerea celor vremelnice, la curatia celor viitoare, la lumina lui Hristos si la darurile ce trebuiesc intoarse Daruitorului.

Aprinzand o lumanare in biserica, credinciosul se roaga lui Dumnezeu, ii multumeste pentru marea Lui bunatate si ocrotire si da expresie credintei lui in Dumnezeu. Ea devine un mijloc de legatura intre om si Dumnezeu. Lumina este rezultatul arderii unor materii concrete: ceara, tamaia, untdelemnul. Lumina este socotita acum ca simbol al bucuriei impartasirii din lumina divina: „Ca la Tine este izvorul vietii, intru lumina Ta vom vedea lumina” (Psalm 35,2)… „Lumineaza-te, lumineaza-te, Ierusalime, ca vine lumina ta, si slava Domnului peste tine a rasarit.”(Isaia 60, 1-2). Mantuitorul insusi Se numeste pe Sine „Lumina”: „Eu Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana in intuneric”.

Cel mai minunat exemplu de comuniune a omului cu Dumnezeu prin lumina in Biserica Ortodoxa este Sfanta Lumina de la Ierusalim. „Focul Sfant”, cum i se mai spune – este poate cea mai mare dintre minunile crestine si o perpetua binecuvantare cereasca a Ortodoxiei. Crestinatatea nu cunoaste un alt fapt minunat care sa se intample cu atata regularitate, an de an, de doua milenii incoace. Sfanta Lumina se pogoara in Sambata Mare pe mormantul Mantuitorului Hristos, in chip imaterial si fara sa friga pret de cateva minute, numai la rugaciunile Patriarhului ortodox, iar orice tentativa de aducere a ei prin slujitorii altor confesiuni crestine s-a dovedit a fi pana astazi zadarnica.

Sfantul Simeon al Tesalonicului, aratand semnificatia luminilor din biserica, le compara cu stelele, iar despre policandrul cel mare din mijlocul bisericii, in forma de cerc cu lumini (cer, cerc), spune ca inchipuie „taria cerului si planetele”. Sfesnicele cu o lumanare se aprind la proscomidiar. Pe Sfanta Masa se aseaza doua sau trei sfesnice cu una sau mai multe lumanari care se aprind in timpul sfintelor slujbe si la Liturghie. In dreptul icoanelor imparatesti, pe solee, stau de obicei sfesnicele mari sau „imparatesti”, in care ard una sau mai multe lumanari in timpul Liturghiei. Atat in naos, cat si in pronaos sunt puse la indemana credinciosilor sfesnice, mai mari sau mai mici, in care acestia aprind lumanari. Faclii (lumanari mari) ori lumanari aprinse in sfesnice mai mici, portative, sunt purtate la vohoade inaintea slujitorilor.

Lumanarile se aprind la toate sfintele slujbe: la slujba Botezului, a Cununiei, la Agheasma, la slujbele funebre s.a. in Saptamana Luminata, sfintitii slujitori poarta in maini faclii aprinse in timpul sfintelor slujbe, ca simbol al bucuriei Invierii. In afara de lumanari, in biserici ard si luminile discrete ale candelelor, in care se pune si se aprinde untdelemn. Candela are aceeasi insemnatate ca si aceea a lumanarilor. Sunt aprinse candele atat in altar, cat si in interiorul bisericii. Deasupra chivotului de pe Sf. Masa, in care se pastreaza Sf. impartasanie pentru cei bolnavi, arde necontenit in cinstea ei o lumina din candela ce e suspendata, de obicei, de Crucea care strajuieste in spatele dinspre rasarit al Sf. Mese. Candele mari, suspendate, ard deasupra usilor imparatesti ale altarului, precum si la icoanele imparatesti de pe catapeteasma. Candele si lumini ard, de asemenea, deasupra mai tuturor icoanelor importante din biserici si din casele credinciosilor. Lumina candelei e nelipsita in cimitire, la capataiul mortilor. Lumina aceasta, mai ales, ca si mireasma tamaiei si lumina lumanarilor sunt expresia credintei in viata viitoare si a legaturii cu cei morti. – (Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica generala)

Sfantul Simeon al Tesalonicului ne da cateva sfaturi privind pregatirea sufleteasca necesara aprinderii cu rost a lumanarilor. Astfel, precum lumanarea este curata (de ceara curata), la fel si inimile noastre ar trebui sa fie curate. Precum lumanarea, atunci cand arde, se contopeste si hraneste flacara, la fel si noi trebuie sa ne luptam sa dobandim unirea cu Dumnezeu. Precum lumanarea isi ofera propria lumina ca sa lumineze intunericul omului, la fel si lumina virtutilor, lumina dragostei si a pacii, trebuie sa caracterizeze un crestin.

Sfantul Serafim de Sarov, in cugetarile sale compara trupul omului cu lumanarea aprinsa. “Asa cum lumanarea este ursita sa se topeasca, la fel si omul sa moara. Sufletul lui insa este nemuritor, si de aceea trebuie sa se ingrijim mai mult de suflet decat de trup: “Ce foloseste omul daca castiga lumea intreaga, insa isi pierde sufletul sau? Sau ce poate sa dea omul in schimb pentru sufletul sau?” (Matei 16, 26). Fara lumina, toate sunt intunecate. La fel, fara smerenie nimic nu se gaseste in om, decat doar intunericul. Asa cum lumanarea, daca nu se incalzeste si nu se inmoaie, nu poate sa primeasca sigiliul, la fel si sufletul, daca nu este incercat cu ostenelile si neputintele, nu poate sa primeasca deasupra lui pecetea virtutii.”

Sufletul nostru este asemanator unei lumanari. Rostul sau este sa arda. Sa arda de dragoste pentru Hristos, sa arda patimile, sa raspandeasca in jur caldura si lumina. O alta asemanare intre sufletul rugator si lumanarea aprinsa este smerenia. Cu cat arde si lumineaza mai mult, lumanarea se micsoreaza, se face tot mai mica si nu arde niciodata pentru sine, ci pentru ceilalti. Mai mult, de la o lumanare aprinsa se poate raspandi lumina si imprejur, asa cum de la rugaciunea celui drept si iubitor se pot folosi si ceilalti. Se spune ca cea mai frumoasa moarte este aceea a unei lumanari, de care numai mucenicii se invrednicesc. Lumanarea moare dupa ce a topit in sine tot ce a fost pamantesc, material, si s-a transformat in lumina.

Cand noi oamenii, traim in mod egoist, suntem precum lumanarea neaprinsa, care nu si-a implinit rostul. Dar daca daruim lumina si caldura, atunci viata noastra capata sens. Pr. Pantelimon de la Manastirea Oasa spunea recent ca depresia apare atunci cand omul nu isi mai intelege menirea. Rostul, menirea crestinului inseamna jertfa si daruire: dragostea, adevarul, bucuria, increderea si toate sentimentele nobile pe care le purtam in inima. Sa nu ne temem ca ne vom “imputina” sau ca vom saraci. Dimpotriva , inlauntrul nostru am avea mereu lumina.

Intrebuintarea lumanarilor si candelelor in vechime

„Si a grait Domnul cu Moise si a zis: Porunceste fiilor lui Israel sa-ti aduca undelemn de masline curat si limpede, pentru candele, ca sa arda sfesnicul necontenit, inaintea perdelei din cortul adunarii, si-l va aprinde Aaron si fiii lui inaintea Domnului, ca sa arda totdeauna de seara pana dimineata” (Leviticul 24, 1-3). Asadar prima jertfa de lumina a fost poruncita de Insusi Dumnezeu si consta in sfesnicul cu sapte candele care era asezat mai intai in Cortul Marturiei si apoi in Sfanta Templului din Ierusalim.

Obiceiuri si incredintari gresite privind importanta lumanarii aprinse

Unii cred in mod gresit ca un om care nu s-a rugat, n-a postit, n-a participat constant la Sfanta Liturghie, nu s-a spovedit si nu s-a impartasit niciodata in viata, va fi mantuit daca va muri cu lumanarea aprinsa. Lumanarea nu mantuieste pe nimeni! Mantuitorul lumii este Iisus Hristos. Prin urmare, cand cineva este pe moarte trebuie sa alergam pentru a aduce mai intai preotul si apoi sa aprindem lumanarea. Sfintii mucenici, sfintii martiri cand au patimit murind pentru credinta in Hristos nu aveau lumanare aprinsa si s-au mantuit.

Dintre celelalte invataturi eronate amintim: cand aprinzi candela sau lumanarea sa-ti pui o dorinta; sa aprinzi in fiecare zi un numar fix de lumanari; in fiecare zi sa dai un numar fix de pachete cu diferite alimente insotite de lumanare; la necaz sa arzi lumanarile invers si altele de felul acesta. Legat de faptul punerii unei dorinte atunci cand aprinzi candela, subliniem ca Ortodoxia nu traieste din si cu dorinte, ci atunci cand aprinzi candela te inchini si faci rugaciuni, deci trebuie sa inlocuim dorinta cu rugaciunea, pentru ca Dumnezeu cauta doar spre rugaciunea sincera… In legatura cu numarul fix de pachete sau de lumanari, subliniem faptul ca nimeni si nimic nu poate conditiona facerea de bine sau milostenia. Cand daruiesti ceva, nu conteaza numarul si cantitatea, ci credinta si dragostea cu care le imparti. Iata, asadar, lucruri care nu aduc nici un folos pentru ca sunt utilizate in mod gresit si aduc paguba credintei si practicii credintei. – (sursa: ziarullumina.ro)

Sfaturi practice de folosire a lumanarilor sau candelei

Untdelemnul folosit la candele trebuie sa fie curat, de buna calitate. Candelele se cuvine a fi tinute curate, spalandu-le si schimband uleiul saptamanal, iar flacara trebuie sa fie potrivita ca sa nu fumege si lasata sa arda neintrerupt. Resturile de la candele (fitilele, undelemnul ramas si hartiile folosite la curatire) se ard la un loc curat sau la locul special amenajat al bisericii. Lumanarile cele mai potrivite sunt cele din ceara de albine sau parafina. Nu se folosesc niciodata lumanari de seu, untura sau alte produse de origine animala. (Sursa – Lumea Credintei, anul VI, nr. 9 (50) Septembrie 2007 / Despre lumanare, candela si mantuire)

Parafina si fitilul de plumb din lumanarile obisnuite emit prin ardere substante toxice periculoase pentru organism. La acestea se adauga particule de funingine microscopice cu continut de metale grele, precum plumbul sau cadmiul, provenite de la fitilul lumanarii. Hidrocarburile aromatice policiclice generate prin arderea lumanarilor sunt bine-cunoscute pentru potentialul lor de a genera cancer, afectiuni ale sistemului nervos central sau dezechilibre hormonale. Fumul negru, care innegreste in timp peretii si textilele, contine aceleasi toxine ca acelea produse de arderea motorinei.

Corelatia intre culoarea galben-aurie a lumanarii si cultul ortodox

Asupra acestui subiect a reflectat Pr. Prof. Constantin Coman in cartea “Prin fereastra bisericii sau o lectura teologica a realitatii” (Ed. Bizantina, 2007), intrebandu-se “daca faptul ca lumanarea pe care o folosim noi ortodocsii este preponderent galbena (aurie, de fapt) are vreo relevanta pentru specificul nostru doctrinar sau nu. Imi pun aceasta intrebare si datorita faptului ca in ultimul timp au patruns in bisericile noastre lumanarile albe – mai ales acelea sub forma de candela, cu durata foarte lunga de ardere, care sunt specifice spatiului romano-catolic… Ma intreb daca exista vreo legatura intre culoare, exclusiv din registrul galben-auriu, a lumanarii ortodoxe si felul in care intelegem noi, ortodocsii, Invierea sau lumina Invierii…

Trebuie mai intai sa recunoastem ca in Bisericile Ortodoxe, poate cu mici exceptii, – oricum fara nicio indoiala in Biserica Ortodoxa Romana – se folosesc exclusiv lumanari de culoare galben-auriu, mai inchise sau mai deschise, in timp ce in bisericile romano-catolice se folosesc in general lumanarile albe. Am intrebat un mare duhovnic, la un moment dat, de ce ortodocsii folosesc lumanari galbene si mi-a raspuns fara ezitare: pentru faptul ca sunt facute din ceara de albine care este galbena! Si este facuta din ceara de albine pentru ca este cel mai curat si nestricacios produs, fiind datorat albinelor lucratoare-pururea fecioare (acesta este un alt aspect, care merita discutat mai pe larg). Sigur, acum nu se mai fac lumanari numai din ceara de albine, dar lumanarile sunt tot de culoare galben-aurie. Acest raspuns poate sa ne satisfaca numai intr-o oarecare masura pentru ca, daca extindem observatia si la alte obiecte din spatiul bisericesc ortodox vom vedea ca, la mai toate, culoarea dominanta este auriul…

Putem sa adaugam culoarea dominanta a icoanelor ortodoxe si chiar a frescelor din bisericile ortodoxe, care este, de asemenea, auriul, regasit nu numai in aureolele sfintilor, ci si pe fetele lor, si in vesmintele lor si in obiectele care apar in diferitele reprezentari. Acceptand aceasta constatare – ca in spatiul ortodox culoarea dominanta este auriul, iar in spatiul romano-catolic este albul – apare mult mai legitima intrebarea privitoare la sensul si relevanta culorii aurii pentru specificul teologiei si spiritualitatii ortodoxe, ca, de altfel, si pentru cel al teologiei si spiritualitatii romano-catolice.

Un raspuns posibil ar fi acela conform caruia culoarea aurie ilustreaza modul in care noi, ortodocsii, percepem si reproducem sau reprezentam realitatea dumnezeiasca, realitatea cereasca, realitatea Imparatiei lui Dumnezeu. Aureolele, chipurile sfintilor inundate din interior de lumina aurie, obiectele aurii, vesmintele si acoperamintele aurii reprezinta chipul lumii create impartasite de lumina dumnezeiasca. A se vedea culoarea galbuie a Sfintelor Moaste! Teologia ortodoxa vorbeste despre impartasirea omului si a lumii de lumina dumnezeiasca, de slava si sfintenia dumnezeiasca, inca din acest veac trecator. Este vorba de ceea ce numim semnele evidente ale arvunei sau ale pregustarii din bunatatile fagaduite sfintilor in veacul eshatologic, in veacul viitor.

Lumina aurie este modul de a reprezenta impartasirea reala a lumii create si a omului de Dumnezeu Insusi, de Harul dumnezeiesc, de energiile dumnezeiesti necreate. Spatiul eclesial ortodox – dominat de culoarea aurie – reprezinta chipul sfintit, chipul ceresc, adica patruns de harul dumnezeiesc al lumii create… Or, teologia dogmatica ortodoxa se diferentiaza tocmai pentru ca aseaza la temelia discursului sau si a dezvoltarii tuturor temelor dogmatice adevarul fundamental al posibilitatii impartasirii reale a omului si a lumii create de Dumnezeu… ”.
Surse: Doxologia.ro; Cristina Roman, http://poruncaiubirii.agaton.ro.

preluat de pe ortodoxia

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

duhovnici sfanta treime lumina teologia ortodoxa
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1412 (s) | 34 queries | Mysql time :0.026082 (s)