News Flash:

Noroc. Multi nu stiu cine este, dar stiu sa il pomeneasca zilnic

17 Septembrie 2018
831 Vizualizari | 0 Comentarii

A devenit o obisnuinta sa ne uram „noroc!” in diverse momente ale vietii noastre. Consideram ca „un dram de NOROC” ne va aduce fericirea sub diverse forme: o situatie financiara infloritoare, o slujba foarte buna, o sanatate de fier, un avantaj, in general, in fata celorlalti. Asa se face ca, intr o seara, am abordat acest subiect.

Parinte, cred ca sunt un om cu noroc.
Tu? Cu NOROC? Dar stii ce e ala noroc?
La intrebarea asta nu ma asteptam. Cum sa nu stiu ce este?
Pai, este elementul care te impinge inaintea altora, desi s ar putea sa se considere ca nu meriti acest lucru, te face sef peste niste oameni mai destepti ca tine, te ajuta unde nu te astepti. Ceva de genul acesta.
Acum ca mi ai dat explicatia ta, sa ti o dau si eu pe a mea.

In fapt, sa ti spun ce considera Parintele Cleopa despre ceea ce numesti tu NOROC.
Pana la venirea lui Iisus Hristos oamenii aveau cate un idol pentru fiecare pacat: Marte era zeul razboiului, Venera era zeita discordiei, Nemfis era zeita frumusetii, Afrodita era zeita desfraului, Moloh era zeul fericirii sau Noroc, cum ii spunem astazi.

Statuia acestui ultim demon era purtata intr o caruta cu doua roti, facuta din arama sau argint. In spatele ei era un cuptor de arama si in fata lui o tigaie de arama. Se aprindea focul in spate pana se inrosea tigaia. Apoi slujitorul idolesc striga: „Dati copiii lui Noroc, ca sa aveti Noroc”. Si uite asa au ajuns milioane de mame in fundul iadului, dand ca jertfa copii sugari.

Copiii erau taiati bucati si pusi in acea tigaie. Incapeau acolo zeci de copii simultan. Mirosul era oribil, dar cu toate acestea mamele descreierate isi dadeau copiii spre sacrificiu lui Noroc, ca sa aiba Noroc. Probabil ca nu ii cunosteau adevarata identitate, dar asta nu le a scutit de fundul iadului. Noroc a fost cel mai mare demon, pentru ca a luat cele mai multe suflete de femei in iad. Iar noi, crestinii, cand ne intalnim spunem „Hai Noroc!”, cand ciocnim un pahar zicem „Hai NOROC!”, acest demon ajungand sa isi gaseasca locul inclusiv pe acatistele credinciosilor.

Ciudat cum multi nu stiu cine este Noroc, dar stiu sa il pomeneasca zilnic, ba chiar sa il invoce, cerandu i ajutorul. Cand isi va cere plata, nu stiu daca vor avea cu ce plati, ca acolo nu merg banii, in schimb merge sufletul, ca moneda de schimb.
Parinte, o fi un reflex verbal, poate nu este chiar atat de grav.

Auzi, zise raspicat parintele, daca e un vecin langa tine si il strigi: Costele! Costele! Ce zici, se intoarce spre tine?

Probabil ca da.  Ei, vezi si in cazul de fata lucrurile stau cam la fel. Cand il pomenesti pe NOROC in orice situatie, nu va astepta sa isi faca simtita prezenta.

Atata timp cat te sprijini pe Noroc nu te mai sprijini pe Dumnezeu. Asculta ma cu atentie ce iti zic: nu exista Noroc pentru crestini, exista doar randuiala Maicii Domnului.

Mergand pe aceeasi linie, multe persoane poarta talismane. Cred ca acestea le poarta NOROC si probabil asa si este, acum cand stim ce inseamna NOROC. Cei care l cauta se supun Norocului si toata viata lor va fi marcata de acest lucru.

Talismanele sunt apanajul oamenilor superstitiosi si nu sunt purtatoare de Har, ele sunt incarcate cu un anumit gen de „energie”, care nu vine de la Dumnezeu si care are o durata de viata limitata, consumandu se ca o baterie.

Harul lui Dumnezeu izvoraste din dragoste, rugaciune, din nevointe, din pocainta si din regrete, din icoane, din sfintele moaste, din mana preotului care binecuvanteaza, dar in niciun caz din talismane. Harul vine singur, nechemat, atunci cand te astepti mai putin si pleaca atunci cand da de cea mai mica urma de mandrie. Unde este Har, superstitiile si Norocul nu au loc, la fel si talismanele.

Talismanele sunt folosite de oameni pentru a umple cu de a sila locul unde ar trebui sa stea Harul, dand false impresii de bine purtatorilor. Mai degraba sa facem tot ce putem pentru a atrage Harul, lasand deoparte talismanele si superstitiile aducatoare de Noroc, nicidecum de Har. Caci odata ocupat locul Harului, ne supunem fortelor intunericului, cu slabe sanse de eliberare din stransoarea ce duce la pieirea sufletului.

Cand am urat sau am vorbit despre NOROC nu m am gandit niciodata ca la un posibil demon. Acum, dupa cele povestite, o sa am grija la tot ce spun, ba o sa le mai transmit si altora sa se fereasca de acest pacat. Multumesc, parinte!

Fragment din cartea Cu picioarele pe pamant, Ionut Rites.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1835 (s) | 34 queries | Mysql time :0.015163 (s)