News Flash:

Marturisirea femeii care s-a intors din cealalta viata! “Diavolii jucau in jurul meu si se bucurau… Atunci am auzit un glas: Intoarce-o pe pamant pentru faptele bune ale tatalui ei” Caz real, cutremurator

27 Iulie 2018
3747 Vizualizari | 0 Comentarii

Eram atee si Il huleam groaznic si deseori pe Dumnezeu. Traiam in rusine si preacurvie, insa Preamilostivul Dumnezeu nu m-a lasat sa pier, ci m-a calauzit spre pocainta. In anul 1962 m-am imbolnavit grav de cancer si am stat bolnava 3 ani. Nu stateam intinsa lucram mult si mergeam la doctori, nadajduind ca voi gasi vindecare. In ultimele 6 luni slabisem de tot, incat nici apa numai puteam sa beau. Indata ce beam, o vomitam. Atunci m-am dus la spital si, pentru ca eram foarte energica, au chemat un profesor de la Moscova si au hotarat sa-mi faca operatie. Dar imediat dupa ce mi-au deschis stomacul, am murit. Sufletul mi-a iesit din trup si statea intre doi medici si eu, cu frica si groaza ,priveam ce mi se intampla. Intregul stomac si intestinele imi erau mancate de cancer. Stateam si ma gandeam de ce suntem doua? Nici nu-mi trecea prin minte ca exista suflet. Comunistii ne-au indopat si ne-au invatat ca nu exista suflet si Dumnezeu ca acestea sunt nascocirile preotilor, ca sa insele poporul si sa-l faca sa-i fie frica de ceva ce nu exista. Vazui ca stau in picioare si totodata ma vazui pe masa de operatie. Imi scosesera afara toate maruntaiele si cautau duodenul. Dar acolo exista doar puroi, toate erau distruse si stricate, nimic numai era sanatos. Atunci medicii au zis : Aceasta femeie nu mai avea cu ce sa traiasca.

Le vedeam pe toate cu frica si groaza si iarasi ma gandeam: „Cum si de unde suntem doua? Stau in picioare si totodata sunt intinsa pe masa! „Atunci medicii mi-au pus la loc intestinele si stomacul si au spus ca trupul meu trebuie dat medicilor tineri pentru practica, si l-au transportat in laborator, iar eu mergeam alaturi de ei si ma gandeam cu nedumerire de ce suntem doua. Acolo m-au lasat intinsa, dezbracata, acoperita pana la piept cu un cearceaf. Dupa aceea am vazut ca venise fratele meu impreuna cu fiul meu cel mai mic. Avea 6 ani si il chema Andruska [Andrei. A inceput sa planga si sa zica :”Mama ,mama, de ce-ai murit? Sunt inca mic, cum o sa traiesc fara tine? N-am nici tata si acum ai murit si tu !”.

Eu atunci l-am imbratisat si l-am sarutat, dar el nu a simtit si nu a vazut asta, nici nu m-a bagat in seama, ci privea trupul meu mort. Vedea de asemenea,ca si fratele meu plangea. Dupa aceea am ajuns dintr-o data acasa. Acolo era soacra mea de la prima casatorie si sora mea. Pe primul meu sot il parasisem pentru ca credea in Dumnezeu. Incepuse imparteala lucrurilor mele. Traisem in bogatie si lux si toate acestea le dobandisem pe nedrept si prin desfranare. Sora mea a inceput sa ia cele mai frumoase din lucrurile mele, iar soacra cerea sa-i lase ceva si fiului meu. sora mea nu lasa nimic si, mai mult, a inceput sa o certe pe soacra, spunand: „Acest copil nu este al fiului tau si nu ti-e ruda”. Dupa aceea au iesit si au inchis casa. Sora mea a luat cu ea un sac plin de lucruri. In vreme ce ele se certau pentru lucrurile mele, am vazut in jurul meu diavoli care jucau si se bucurau.

Deodata m-am aflat in vazduh si vedeam cum zbor ca un avion. Am simtit ca cineva ma tine si ma inalt din ce in ce mai mult. Ma aflam deasupra orasului Barnaul.Apoi am vazut ca orasul pierise. S-a facut intuneric. Dupa aceea a inceput din nou sa apara lumina si in final s-a facut lumina deplina, asa de puternica, incat nu puteam sa vad. M-am asezat pe o lespede neagra cu lungimea de un metru si jumatate.

Vedeam copaci cu tulpini foarte groase si frunzis bogat in culori. Intre copaci erau case noi, dar n-am vazut cine locuia in ele. In valea aceasta am vazut iarba verde si deasa si m-am gandit: unde ma aflu acum? Daca sunt pe pamant atunci de ce nu exista drumuri si mijloace de transport? Ce loc este acesta fara oameni si cine traieste aici? Putin mai incolo am vazut ca se plimba o femeie frumoasa si inalta, imbracata in vesminte imparatesti, pe sub care i se vedeau degetele picioarelor. Pasea atat de usor incat iarba nu se apleca sub pasii ei. Alaturi de ea mergea un tanar care ii ajungea pana la umeri. Isi ascundea fata cu mainile si plangea cu amar si se ruga, dar nu stiu din ce motiv. Ma gandeam ca este fiul ei si m-am revoltat in mine pentru ca nu-i e mila de el si nu-l asculta.(Insemnare: Se pare ca acest tanar era ingerul pazitor al acestei femei moarte. De asemenea apare evident cat de mult le pasa ingerilor pentru noi si sufletele noastre dar noi nu pricepem asta. Dupa cum se vede rugaciunile lor nu vor fi ascultate daca moartea ne gaseste in pacate si nepocaiti.)

Cand s-au apropiat de mine, tanarul a cazut la picioarele ei a inceput sa o roage fierbinte si indurerat, cerandu-i ceva. Aceia ia raspuns dar nu am putut intelege. Cand s-au apropiat de mine voiam sa-i intreb: „Unde ma aflu”?. In clipa aceea, femeia si-a incrucisat mainile la piept, si-a inaltat privirea spre cer si a zis: Doamne, unde va merge aceasta in starea in care se gaseste?. Eu m-am infricosat si abia atunci am inteles ca murisem ca sufletul meu se afla in cer si ca trupul mi-a ramas pe pamant. Atunci am inceput sa plang si sa ma indurerez, si am auzit o voce care a spus: Intoarce-o pe pamant pentru faptele bune ale tatalui ei.

O alta voce a zis :M-am saturat de viata ei pacatoasa si mizerabila. Am vrut s-o sterg de pe fata pamantului fara sa se pocaiasca, dar s-a rugat pentru ea tatal sau. Aratati-i locul pe care il merita!” Indata am ajuns in iad. Atunci au inceput sa se tarasca spre mine serpi de foc infioratori cu limbi lungi care varsau flacari si alte murdarii spurcate. Duhoarea era insuportabila. Acesti serpi s-au infasurat imprejurul meu si totodata au aparut de undeva viermi grosi ca degetul, cu cozi care se terminau in ace si spini. Acestia mi-au intrat in toate deschizaturile, in urechi, in ochi, pe maini, peste tot, si in felul acesta ma chinuiam, iar eu tipam cu glas de fiara salbatica. Dar acolo nu exista nimeni care sa ma ajute sau sa-i fie mila de mine. Am vazut acolo o femeie care facuse avort si a inceput sa se roage la Domnul sa aiba mila de ea. Acesta i-a raspuns:Tu n-ai vrut sa Ma recunosti pe pamant, ti-ai omorat copii in pantece si, mai mult, le spuneai oamenlior: „Nu trebuie sa nasteti copii, copiii sunt de prisos!. „Pentru Mine nu exista lucruri de prisos. Pentru Mine toate au rostul lor”.

Catre Mine Domnul a zis: Eu ti-am dat boala ca sa te pocaiesti, dar tu M-ai hulit pana la sfarsitul vietii si n-ai vrut sa ma cunosti, si de aceea nici Eu nu te cunosc. Precum ai trait pe pamant fara Dumnezeu, vei trai si aici!”

Deodata toate s-au schimbat si eu zburam undeva. Duhoarea s-a pierdut, a pierit si durearea ingrozitoare si, pe neasteptate am vazut biserica din locurile mele natale. Usile s-au deschis si a iesit preotul imbracat in vesminte albe. Statea cu capul plecat si o voce m-a intrebat:
– Cine este acesta?
– Preotul nostru.
– Tu ziceai ca e pomanagiu dar el e pastor adevarat. Afla ca chiar daca este mic in grad, preot obisnuit, Ma slujeste pe Mine. si mai afla si alt lucru: daca acesta nu-ti va citi rugaciunea de spovedanie, Eu nu te voi ierta.!
Atunci am inceput sa ma rog:
– Doamne intoarce-ma pe pamant am un copil mic.

Domnul a raspuns:
– Stiu ca ai un fiu si imi pare rau pentru el.
– Imi pare rau pentru el, am repetat eu.

Atunci acela a raspuns:
– Mie imi pare rau pentru voi toti, de trei ori imi pare rau. De la toti astept sa va treziti din somnul pacatului sa va pocaiti si sa va reveniti.

Aici a aparut Maica lui Dumnezeu, pe care mai devreme am numit-o „femeie”, si am indraznit sa o intreb:
– Aici la voi exista rai?
Drept raspuns, dupa aceste vorbe m-am aflat iar in iad. Acum era mai rau ca prima data. Diavolii alergau in jurul meu si imi aratau pacatele strigand:„Tu ne-ai slujit noua cat ai fost pe pamant”. Au inceput sa-mi citeasca pacatele: toate erau scrise cu litere mari si am simtit o frica groaznica. Din gura le ieseau limbi de foc. Diavolii ma loveau in cap. Cadeau peste mine si ma ardeau cu limbi de foc. In jurul meu se auzea jale mare si plansetele multor oameni.

Cand focul s-a intetit, vedeam totul in jur. Sufletele aveau chipuri infioratoare: erau schilodite cu gaturile intinse si ochii scosi: ma intrebau daca sunt „tovarasa” a lor [pare ca erau comuniste] si daca voi trai impreuna cu ele. „La fel ca tine am facut si noi, ziceau, cand eram pe pamant, nu am vrut sa-L cunoastem pe Dumnezeu. Il huleam si savarseam toate relele pacatuiam si eram mandre si nu ne-am pocait niciodata. Cei care au pacatuit, dar mai tarziu s-au pocait, au mers la biserica, s-au rugat la Dumnezeu i-au miluit pe saraci si i-au ajutat pe cei ce se gaseau in nevoi sunt acolo sus”. [adica in rai cuvant pe care cei de aici nici nu vroiau sa-l rosteasca]

Eu m-am infricosat rau de aceste cuvinte si mi se parea ca ma aflu aici in iad de o viata intreaga, iar acestea imi spuneau ca voi trai impreuna cu ei o vesnicie. Dupa aceea a aparut din nou Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si s-a facut lumina. Diavolii au luat-o la fuga si sufletele care se chinuiau in iad au inceput sa strige si sa implore mila:

„Imparateasa Cereasca nu ne lasa aici”; sau ziceau: Ardem, Nascatoare de Dumnezeu si nu exista picatura de apa”

Ea plangea si spunea printre lacrimi: Cat ati trait pe pamant n-ati vrut sa ma cunoasteti si nu v-ati pocait de pacate inaintea Fiului meu si Dumnezeului vostru, si eu acum nu va pot ajuta, nu pot trece peste voia Fiului meu si Acela nu poate calca voia Tatalui Sau. Ii ajut doar pe aceia pentru care se roaga rudele lor si Sfanta Biserica”.

Apoi noi am inceput sa urcam, si de jos se auzeau tipete puternice: „Nascatoare de Dumnezeu,nu ne lasa!”

S-a facut iarasi intuneric si eu ma aflam pe aceeasi lespede. Incrucisandu-si mainile la piept Maica Domnului, si-a inaltat privirea catre cer si a inceput sa se roage zicand:„Ce sa fac cu aceasta femeie, unde sa o asez?” O voce a raspuns:„Intoarce-o pe pamant prin parul ei!”

Atunci Preacurata Fecioara a plecat in tacere si i s-a deschis o usa dar eu nu vedeam nimic in spatele usii. dupa aceea s-a intors tinand in maini parul meu si de undeva au aparut 12 trasuri fara roti; se miscau incet si eu le urmam. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu mi-a dat parul meu, dar eu nu am priceput ca m-a atins. Am auzit-o doar spunand ca a doisprezecea trasura nu are podea. Mi-erea frica sa stau in ea dar Maica Domnului m-a impins si m-a trimis pe pamant.

Dupa toate acestea mi-am revenit si stateam constienta si priveam. Era ora unu si jumatate dupi amiaza. Dupa lumina aceea toate mi se pareau urate pe pamant.Atunci i-am zis sufletului meu: „intra in trup!”. Imediat m-am aflat din nou la spital si mergeam spre congelatorul unde se pastreaza cadavrele. Acesta era inchis, dar eu am intrat inauntru fara nici o piedica si am vazut trupul meu mort. Capul imi era putin intr-o parte, iar mijlocul imi era presat de alte cadavre. Indata ce sufletul mi-a intrat in trup am simtit frig puternic. In clipa aceea au bagat inauntru trupul mort al unui om si, cand au aprins lumina m-au vazut ghemuita, pe cand ei de obicei aseaza cadavrele cu fata in sus. Vazandu-ma asa infirmierii s-au inspaimantat si de frica s-au imprastiat. S-au intors cu doi medici care au ordonat imediat sa mi se incalzeasca creierul. Pe tot trupul meu existau 8 taieturi [facusera practica pe trupul meu], trei pe piept si restul pe burta. Dupa doua ore de la incalzirea capului am deschis ochii, dar abia dupa 12 zile am putut vorbi.

A doisprezecea zi dimineata mi-au adus micul dejun, paine prajita cu unt si cafea, dar nu am vrut sa mananc si le-am spus acest lucru [era zi de post]. Infirmierii au plecat iarasi si toti cei din spital au inceput sa-mi dea atentie. Au venit medicii si m-au intrebat de ce nu vreau sa mananc. Le-am raspuns: „Stati sa va spun ce a vazut sufletul meu, Cine nu posteste in zilele de post va manca bucate imputite si scarboase. De aceea nu voi manca astazi si in nici un post nu voi manca de dulce”.

Mediciii de uimire cand se inroseau cand paleau, iar pacientii ma ascultau cu atentie. Mai tarziu s-au adunat multi medici si eu le-am spus ca nu ma mai doare nimic.Atunci a inceput sa vina la mine multa lume si eu le povesteam ce am vazut si le aratam ranile. Politia s-a apucat sa-i izgoneasca si pe mine m-au mutat in alt spital. M-am insanatosit complet si i-am rugat pe medici sa-mi vindece cat mai repede taieturile pe care mi le-au facut in timpul practicii. Atunci m-au asezat din nou pe masa de operatie si cand medicii mi-au deschis burta, au zis:
– De ce au operat un om complet sanatos?
Eu i-am intrebat:
– De ce boala sufar?
Ei mi-au raspuns:
– Intestinele si stomacul sunt curate ca ale unui copil.
Au venit si medicii care m-au operat prima data si cand s-au apropiat au spus:
– Unde este boala ei? Maruntaiele ii erau toate distruse si mancate de cancer si acum e complet sanatoasa.
Le-am raspuns:
– Dumnezeu si-a aratat mila Lui catre mine pacatoasa, ca sa mai traiesc si sa marturisesc si celorlalti ce am vazut si ce mi s-a intamplat. Acest Dumnezeu a luat tot ce a fost stricat in mine si mi-a redat sanatatea; voi spune asta la toti pana voi muri.

Apoi i-am zis medicului:
- Ati vazut ca v-ati inselat?
- Nimic nu era sanatos in tine, a raspuns el.
- Ce credeti acum? l-am intrebat eu.
- Te-a renascut Atotputernicul.
Atunci i-am zis:
- Daca credeti in Acesta, faceti-va cruce si mergeti la biserica!
Medicul s-a inrosit caci era evreu. Am adaugat:
- Faceti-va placut lui Dumnezeu!

Dupa aceea am iesit din spital si l-am chemat pe preotul pe care mai inainte il batjocoream si il necajeam, numindu-l pomanagiu. I-am povestit tot ce mi s-a intamplat si m-am spovedit si m-am impartasit cu sfintele Taine ale lui Hristos. L-am chemat sa-mi binecuvinteze casa, pentru ca pana atunci in ea imparatise pacatul, desfraul, betia si batjocura.

In ziua de astazi, eu, pacatoasa Claudia, in varsta de 40 de ani, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Imparatesei Ceresti, traiesc crestineste. Merg regulat la biserica si Domnul ma sprijina. Ma viziteaza oameni din toate colturile lumii si eu le povestesc tuturor cate mi s-au petrecut, cate am vazut si cate am auzit.Cu ajutorul lui Dumnezeu ii primesc pe toti, le povestesc la toti cum eram inainte, ce mi s-a intamplat si din ce cauza sunt acum credincioasa.

Slavit sa fie Dumnezeul nostru! Ii povatuiesc pe toti sa aiba grija cum traiesc, pentru ca exista cu adevarat alta lume si alta viata, iar fiecare va da socoteala pentru lucrarile lui pamantesti si dupa masura acestora va avea rasplata sau pedeapsa dreapta si vesnica.

Sa traiti cu totii crestineste si sa va faceti placuti lui Dumnezeu. Amin.

Extras din ”VIATA DUPA MOARTE” – Noi marturisiri cutremuratoare

 

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1604 (s) | 34 queries | Mysql time :0.022456 (s)