News Flash:

Mai bine de jumatate din copiii Romaniei adorm flamanzi in fiecare noapte. Pentru ei ce facem?

18 Iunie 2018
377 Vizualizari | 0 Comentarii

Peste jumatate dintre copiii romani (51%) traiesc sub spectrul saraciei, iar unii chiar in saracie extrema, care le limiteaza dreptul la crestere si dezvoltare fizica normala, arata World Vision Romania.
Situatia este mult mai rea la sat, unde locuiesc 74% dintre copiii saraci ai Romaniei si unde saracia este citata ca principala cauza a abandonului scolar.
„Situatia copiilor din mediul rural este disperata”, sustinea la finele anului trecut Philip Alston, raportorul special ONU pentru saracie extrema si excluziune sociala. Acesta mentiona ca riscul de saracie pentru copiii de la tara este de trei ori mai mare decat pentru cei din mediul urban, iar situatia se inrautateste de la un an la altul. Daca in 2012, unul din 10 copii din zonele rurale au declarat ca se culca flamanzi, in 2014 aceasta rata a crescut la 1 din 8 copii, conform unui studiu realizat de World Vision Romania si Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca.
„In plus fata de cei 40% care se confrunta cu riscul de saracie sau de excluziune sociala, se estimeaza ca 29% sufera de privatiuni materiale severe, de aproape trei ori mai mult decat media UE”, se mentioneaza in concluziile preliminare ale vizitei in Romania a lui Philip Alston.

In acelasi timp, Raportul Parlamentului European arata ca in privinta saraciei copiilor, Romania conduce detasat, cu 51%, urmata de Bulgaria, unde 45,2% dintre copii se afla in risc de saracie.
Dincolo de aceste statistici ingrijoratoare sunt sute de mii de copii care incearca in fiecare zi sa traiasca cu senzatia de foame continua si sa isi ignore stomacul gol in timpul orelor de curs. In satele din Romania oamenii se lupta zi de zi cu saracia, principala lor ocupatie fiind agricultura de subzistenta si cresterea animalelor. Pe copiii acestora ii zaresti pe ulite, bucurandu-se de jucarii improvizate. Rar – sau niciodata – acesti copii isi parasesc satul, fara a sti cum lumea se deschide si ce sanse pot gasi dincolo de aceste limite.

Copiii au nevoie de un prezent. Statisticile oficiale continua sa ramana alarmante in ceea ce priveste procentul din populatia Romaniei care traieste in saracie extrema sau cu riscul excluziunii sociale, in ciuda strategiilor si a legilor adoptate, ale caror prevederi nu au fost aplicate si, astfel, nu se regasesc in imbunatatirea nivelului de viata al romanilor. Ceea ce aceste statistici nu subliniaza suficient de clar este faptul ca un copil care experimenteaza saracia sau saracia extrema poarta cu el riscul de a nu se integra niciodata intr-o societate care i-a neglijat drepturile elementare: hrana, educatie, sanatate.

„In Romania rurala gasim la fiecare pas copii care parcurg, prin frig si ploaie, distante mari pentru a ajunge la scoala. Odata ajunsi la destinatie, flamanzi, obositi si infrigurati, nu mai surprinde pe nimeni ca nu se pot concentra la orele de curs sau ca sunt tentati sa renunte. Asa se explica si frecventa cu cel putin doua procente mai mare cu care se inregistreaza abandonul scolar in mediul rural. Acesti copii sunt prioritatea noastra, ei trebuie sa fie incurajati sa mearga la scoala pentru ca educatia este singurul mijloc prin care saracia sa nu fie perpetuata de la o generatie la alta. Nu ne mai putem permite, ca societate, sa lasam saracia sa reduca sansele copiilor la educatie si la o existenta demna ca viitori adulti. World Vision Romania militeaza pentru abordarea integrata a fenomenului parasirii timpurii a scolii, oferind copiilor sprijinul necesar prin programe de educatie remediala, de dezvoltare a abilitatilor de viata independenta sau chiar sprijin material pentru familiile care nu isi permit sa-si trimita copiii la scoala”, a declarat Daniela Buzducea, director national World Vision Romania.

La lumina unei lampi pe baterii. Printre sutele de mii de copii care traiesc in saracie extrema ii gasim pe Georgiana (11 ani), Andreea (12 ani) si Cosmin (9 ani). Cei trei frati traiesc intr-un sat situat in sudul Romaniei, alaturi de parintii lor, Liliana si Marian, intr-o casa din chirpici cu o singura camera locuibila. Ferestrele sunt crapate, la fel si peretii, iar apa sau curentul electric lipsesc cu desavarsire din vietile lor. „Iarna este cel mai greu. Ne strangem cu totii in singura camera in care avem soba si stam la lumina unei lampi pe baterii. Cand bateriile se termina si nu avem bani sa luam altele, stam la lumina lumanarii sau chiar pe intuneric”, povesteste Liliana, mama copiilor.

In timp ce viata lor construieste imaginea unor timpuri demult apuse si uitate, cei trei copii sunt nevoiti sa imparta adeseori aceeasi farfurie cu mancare. Prima masa a zilei – si uneori singura – este la ora pranzului. Mancarea e preparata la ceaunul din curte si contine fasole, varza sau cartofi. Seara, cei trei copii se multumesc cu ce a mai ramas de la pranz, iar daca uneori mai e prea putin sau deloc, copiii asteapta masa de a doua zi. Rareori s-au bucurat de gustul dulciurilor. „Uneori mama ne mai aduce cate o bomboana”, sopteste Georgiana.
Venitul familiei provine din alocatiile copiilor si ajutorul social – apoximativ 600 de lei – din care parintii celor trei copii se straduiesc sa le asigure macar strictul necesar. Cu toate ca neputinta si greutatile i-au insotit mereu, Liliana si Marian incearca din rasputeri sa le ofere copiilor lor mai mult. In sezonul cald, tatal ii ajuta pe oamenii din sat, muncind cu ziua. „De la noi din sat nu exista transport spre comuna sau oras, nu exista locuri de munca si doar muncind cu ziua mai poti face un ban. Din pacate, doar vara se mai cauta, dar si atunci din ce in ce mai rar…”, marturiseste Marian.Liliana isi dedica tot timpul cresterii copiilor si treburilor gospodaresti, la care de cele mai multe ori o ajuta si cele doua fete. Ziua ei incepe dimineata in zori, atunci cand ii pregateste pe copii pentru scoala. Cu toate ca au doar cateva hainute, uzate si cusute din loc in loc, Liliana este fericita ca are un ,,schimb bun” pentru fiecare copil. „Nu trebuie sa renunte la scoala, este singura lor sansa pentru mai bine”, spune ea.

Copiilor le place foarte mult sa invete si se straduiesc sa tina pasul cu colegii lor de la scoala. Ei trebuie sa isi termine lectiile pana se intuneca pentru ca la lumina slaba a lampii cu greu vad sa scrie sau sa citeasca… Cosmin este cel mai mic dintre frati, insa e singurul care stie foarte clar ce vrea sa faca cu viata lui. Baiatul balai, nazdravan si comunicativ, le spune tuturor ca el vrea sa se faca medic. Iar ori de cate ori uita de el la sanius si intarzie la teme, Georgiana il apostrofeaza. „Daca nu iti faci toate temele, nu o sa reusesti sa ajungi doctor, asa cum iti doresti”, il dojeneste Georgiana pe Cosmin.
Cand vine intunericul, in camera mica si neincapatoare li se alatura si parintii. Ore in sir stau de vorba pana cand, rand pe rand, fiecare copil adoarme.

Merg cu randul la scoala pentru ca nu au cu ce sa se incalte. Povestea celor trei frati nu este nici pe departe un caz izolat. Peste 20.000 de copii din satele romanesti, printre care si Georgiana, Andreea si Cosmin sunt ajutati de fundatia World Vision Romania. Intr-un alt loc uitat de lume, in care organizatia intervine si lupta pentru a sparge cercul vicios al saraciei prin educatie il gasim pe Bogdan, un baietel de 11 ani. Acesta locuieste alaturi de cei cinci frati intr-o casa micuta din chirpici cu doua camere. Singurul sau prieten este Iliuta, un miel de cateva luni care este partenerul lui de joaca. Bogdan nu a avut niciodata suficiente haine sau jucarii si nu isi poate imagina ce gust are ciocolata pentru ca nu a gustat niciodata. Cu toate neajunsurile, copilul este incurajat de parinti sa mearga la scoala. Ii place foarte mult sa citeasca, insa nu are un ghiozdan sau vreun caiet care sa-l ajute la invatat.

„Bogdan merge la scoala doar doua zile pe saptamana, pentru ca nu are cu ce se incalta. Impreuna cu fratele mai mare au o pereche de cizme, pe care o poarta cu randul. Nu avem bani sa le cumparam cizme tuturor copiilor, insa problema cea mai mare este lipsa mancarii. Nu pot sa le pun zilnic pachet la scoala pentru ca nu am din ce”, ne explica, indurerata, mama lui Bogdan.
In familia lui Bogdan venitul este aproape inexistent. Au in gospodarie cateva oi si capre, pe care mama le ingrijeste impreuna cu copiii. De cateva zile, capul familiei s-a angajat la un atelier in cel mai apropiat oras, insa nu stie ce salariu va avea.

Alaturi de parinti si Bogdan, in casuta micuta cu doua camere locuiesc alte cinci suflete: Darius (4 ani) Iuliana (6 ani), Nicolae (10 ani), Marius (12 ani) si Ionut (13 ani). Cei opt membri ai familiei traiesc intr-o saracie lucie si se bucura ca se au unii pe altii. Casa in care locuiesc nu le apartine, ci au primit-o din mila unei vecine. „I s-a facut mila si ne-a dat aceasta casuta, pentru ca locuiam intr-un grajd. Nu ducem lipsa de lemne ca e padurea aproape, insa nu avem bani sa le cumparam copiilor haine sau carti pentru scoala, iar de mancat, mancam ce am muncit vara: cartofi si fasole. Mai facem cate o lipie pe plita si mamaliga, dar foarte rar. Nu cred ca o sa ne permitem sa ii trimitem pe toti la scoala. Toate sunt scumpe si scoala este departe. Este greu pentru ei cand vad ca ceilalti copii au pachet sa manance si ei se uita”, povesteste cu lacrimi in ochi tatal copiilor.

Lupta pentru supravietuire. Intr-o Romanie in care 37% din populatia in varsta de 15 ani prezinta analfabetism functional, copiii acestei familii se lupta sa ajunga la scoala desculti si cu burta goala. „Le-am cumparat pe rand de incaltat, cand am vandut o oaie. Din pacate cizmele nu rezista pentru ca nu sunt nici de calitate si au mult de mers pe jos, trebuie sa traverseze un rau, este noroi peste tot si se rup repede”, arata mama copiilor.

Cazul acestei familii vine, parca, sa intareasca concluzia raportorului special ONU pentru Saracie extrema si excluziune social potrivit careia „situatia copiilor din mediul rural este disperata”. Lipsa hranei a determinat-o pe mama celor sase suflete sa trimita doi dintre copii la o bunica. „Nu mai aveam ce sa le dau de mancare, am rugat-o pe mama sa imi tina doi copii pana trece iarna. Imi este greu ca i-am despartit, dar decat sa moara de foame… O sa treaca iarna si o sa merg sa ii iau”,.

2,4% dintre copii abandoneaza in fiecare an scoala. Rata abandonului scolar in Romania a trecut in 2014 de 18%, in timp ce in Uniunea Europeana media de parasire timpurie a scolii este de 11.1%. Conform unui studiu realizat de World Vision Romania, procentul copiilor care abandoneaza scoala in fiecare an este de 2,4%.

Mai grav este faptul ca Romania este fruntasa nu doar la rata abandonului scolar. Conform Comisiei Europene, cheltuielile publice ale Romaniei pentru educatie au reprezentat 3% din PIB in 2012, ceea ce reprezinta, din nou, cel mai scazut procent din UE. Iar in tot acest peisaj sumbru, Guvernul amana alocarea a 6% din PIB pentru educatie, conform prevederii Art. 8 din Legea 1/2011.v.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1730 (s) | 23 queries | Mysql time :0.029974 (s)