News Flash:

Leacuri din Tara Sfanta dezvaluite de un mare pustnic! Pentru boli digestive, colon, psoriazis si multe, multe altele! Fac minuni

8 Martie 2018
3246 Vizualizari | 0 Comentarii

Leacuri nestiute destainuite de monahul Filotheos din Muntii Carantania

Dupa zile in sir de calatorii in Tara Sfanta, intr‑o binecuvantata zi de vineri am facut un popas pe malul drept al Iordanului, chiar acolo unde se spune ca ar fi adevaratul loc al Botezului Mantuitorului Hristos. Clima blanda din acea zona te face sa uiti pana si cele mai aprige vicisitudini ale vietii, invaluindu‑te intr‑o boare, care eu personal nu stiu daca are vreun nume, dar traiesti senzatia ca te poarta pe aripi de ingeri.

Dupa ce mi‑am primenit trupul si sufletul in apa Iordanului, am ridicat privirea spre cer si I‑am dat slava lui Dumnezeu pentru acest dar minunat. In locul acesta incarcat de spiritualitate, bucuria mea a fost intregita de cunoasterea unui monah grec, vietuitor al Muntilor Carantania, care m‑a facut sa inteleg cum se poate ajunge la vindecarea sufleteasca, dar cat de usor te poti vindeca si trupeste, doar cu plante si fructe din Gradina Domnului.

Citeste si Leacul uitat – Daca il primesti, te insanatosesti! Vindeca cea mai grava boala. Tu stii care este?

Intalnirea cu calugarul grec

Am pasit cu sfiala pe treptele care coboara pana in apa Iordanului si mi‑am spalat fata cu apa aceea rece ca gheata, o apa pe cat de tulbure, pe atat de binefacatoare. In momentul in care am atins apa, m‑am trezit ca dintr‑un vis, cu o bucurie in suflet, pe care n‑o mai incercasem niciodata, traind sentimentul curatirii trupesti si sufletesti in acelasi timp. Pentru o clipa am simtit boarea aceea calduta, ca si cum respiratia Mantuitorului cobora peste locul acela sacru, spre a ne rasplati cu o dulce binecuvantare. Cu aceasta limpezime a privirii, dar si a trupului, mi‑am simtit sufletul mai curat decat oricand si nu puteam sa‑mi explic de unde atata prospetime, acolo, in imediata apropiere a desertului? Cu mintea framantata de semne de‑ntrebare, am inceput sa urc, iar cand am ajuns langa grupul cu care venisem, un batran, coborat parca din Pateric, m‑a facut sa tresar. Monahul Filotheos vietuieste in Muntii Carantania, iar o data pe luna coboara sa ia apa din Iordan, seminte si fructe. De la el am aflat taine ale tamaduirii cu aceasta apa, dar si alte leacuri cu plante si fructe care rodesc pe pamantul arid al Tarii Sfinte. Ramanand ganditoare, intr‑un loc de unde intr‑o perspectiva indepartata aveam Iordanul cu intortocheata lui serpuire, iar din cealalta grupul de monahi cu care venisem, ei bine, in locul acela, am simtit cum coboara lumina amiezii peste fetele ingandurate ale tuturor. Multa vreme, am incercat sa descifrez tacerea care pusese stapanire peste noi toti, dar n‑am reusit cu niciun pret. M‑am asezat langa calugarul a carui rugaciune parea ca nu se va termina niciodata si priveam cum isi trece degetele pe metanier, nefiresc de repede, cu privirea fie in pamant, fie de‑a lungul raului. Un grilaj de fier, care intamplator era intre noi ma impiedica sa vad foarte bine cum curge rugaciunea, motiv pentru care i‑am facut semn maicii Pelaghia sa il surprinda intr‑o fotografie. S‑a mahnit foarte tare monahul si, ridicandu‑se, ne‑a rugat sa stergem imaginea surprinsa, pentru ca viata lui actuala este departe de cele lumesti si nu‑si doreste sa sminteasca pe cei care‑i stiu obiceiul de a se ruga in locuri numai de el stiute, din Muntii Carantania. Teologul si jurnalistul din mine erau intr‑un razboi total. I‑am luat cu o repeziciune de nedescris aparatul maicutei si l‑am bagat in geanta, motivand ca acolo sunt toate pozele mele de la Iordan si ca voi sterge si acea fotografie. Au urmat momente de tacere si rugaciune, dupa care monahul ne‑a binecuvantat si ne‑a uns cu sfant mir, pe fiecare in parte. Era semn ca ne‑a iertat.

Citeste si Tamaia absoarbe cheagurile de sange de la nivelul capului – reteta de la Manastirea Dervent

Monahul Filotheos traieste in Pustia Carantaniei

Am plecat de la Iordan, dar in drumul pana la masina care ne astepta, intamplarea a facut sa ajung iar langa monah. De data aceasta am facut cunostinta si am aflat ca se numeste Filotheos. A fost medic la Atena timp de noua ani, dupa care si‑a pierdut sotia, in timp ce‑i aducea pe lume o fiica. Au murit amandoua, iar tanarul medic de atunci, ramas singur, a ales calea monastica, vietuind timp de zece ani la doua manastiri din Grecia. A plecat apoi intr‑un pelerinaj in Tara Sfanta si a ramas aici pentru totdeauna. Dupa trei ani de viata de obste la Manastirea Sfantul Sava, atras fiind de pustnicie, s‑a retras in Muntii Carantania, unde vietuieste si astazi. Nu mi‑a dat prea multe amanunte despre locul si modul in care traieste, dar am inteles ca o data la o luna sau doua coboara sa se spovedeasca si sa se impartaseasca si tot atunci isi face provizii pentru urmatoarea perioada de timp. Intrebandu‑l ce face in momentele de slabiciune trupeasca si cum isi tamaduieste bolile, am avut bucuria de a ma imbogati cu o multime de taine duhovnicesti si leacuri numai de el stiute, pe care la randu‑i le‑a aflat de la calugarii batrani, pe care ii gasise in acele locuri.

„Nardul nu tamaduieste fara rugaciune”

Totul a inceput de la o banala intrebare a mea, prin care voiam sa stiu de unde as putea cumpara o sticluta cu mir, care sa fie identic cu acela cu care ne‑a uns parintele. Dupa ce a zambit ingaduitor, monahul mi‑a explicat: „Mirul acela care se comercializeaza si pe care il cautati dumneavoastra, turistii, este doar o umbra de mir. Acesta (si imi arata inca o data sticluta) este mir de nard curat. Nardul nu este intotdeauna din cel mai bun. Exista mai multe soiuri, ceea ce vedeti aici se foloseste la Marele Mir. Cand am venit din Grecia, aveam mari probleme cu circulatia periferica, dar de cativa ani buni, pun 10 ml de ulei de nard in 100 ml ulei extravirgin de masline si ma masez cu el in fiecare seara. Uite‑asa am scapat si de varice, dar acelea nu se maseaza, ci doar se ung foarte usor. Este minunat nardul, mai ales cand corpul asta vlaguit da semne ca se slabeste. Ungerea tamplelor cu ulei de nard alunga oboseala si revigoreaza organismul. Va dati seama cam cum percepe organismul uman tratamentul acesta trupesc cu nard, dar cat de mult amplifica rugaciunea toate aceste miresme. Ceea ce se comercializeaza este un mir falsificat. Vin crestinii din lume si se intreaba de ce leacurile aflate de la monahi nu‑si fac efectul?
Pai, cum sa si‑l faca, daca el doar miroase a nard, fara sa posede toate calitatile terapeutice ale nardului natural. Si mai e ceva, nardul este un leac ce nu tamaduieste fara rugaciune! Sa spuneti asta la toti crestinii!”.

Citeste si Cel mai bun somnifer natural - Ce sa iei seara ca sa scapi de insomnie si dureri de cap

Rubarba de desert, singurul leac din Muntii Carantania

Ma‑ntreb cum va puteti trata cu plante, aici in plin desert? Din cate stiu, apa este esentiala pentru viata fiecarei plante, dar in Muntii Carantania spuneati ca nu exista nici o sursa de apa, pana si apa de baut trebuie dramuita cu mare grija. Si‑atunci, cum e cu putinta sa aveti plante de leac in conditiile in care faceti atata drum doar pentru avea rezerve de apa pentru baut? Ce stiti voi, oameni dragi?! Dumnezeu, de multe ori este mai grijuliu cu viata plantelor, pentru ca au si ele un rost in lumea asta. Si mai sunt si plante, care isi iau singure apa, chiar dintr‑un teren pe care nici firul de iarba nu s‑ar incumeta sa creasca. Ati auzit de rubarba de desert? Bineinteles ca nu! Putini sunt cei care au auzit de aceasta planta de leac a desertului. Spre deosebire de plantele adaptate la aceasta clima, rubarba desertului isi colecteaza singura apa, prin frunzele ei mari, strabatute de santuri, prin care apa este dirijata spre baza plantei, prelingandu‑se pana la radacina. E ca si cum s‑ar autoiriga. Tulpinile si radacinile acestei plante sunt foarte sanatoase, din ele obtinandu‑se un suc detoxifiant, folosit ca leac al afectiunilor hepatice. Cine nu cunoaste insa aceasta planta, sau ii consuma frunzele, poate chiar sa si moara, datorita efectului foarte toxic al frunzelor.

Cand am venit din Grecia aveam ciroza hepatica decompensata. Dupa ce m‑am retras in munti, hrana de baza era rubarba desertica, pe care o taiam sub forma de cubulete si o lasam la soare, apoi o storceam, consumand‑o ca pe o ciorba, cu paine uscata, cand aveam; cand nu, beam pur si simplu zeama aceea obtinuta din tije. Un parinte rus spunea ca datorita antioxidantilor, vitaminelor si mineralelor sucul acela are rolul de a intari imunitatea organismului si de a tine departe bolile digestive.

Citeste si ”Regina florilor”, darul lui Dumnezeu pentru oameni. Planta miraculoasa care trateaza depresia si scade colesterolul

Florile de portocal mangaie sufletul precum o rugaciune

Am inteles ca sucul acela este foarte amar. In zilele in care nu aveati paine, cum reuseati sa‑l beti simplu?Sincer, de obicei il beam combinat cu suc de lamaie sau de portocale, dar acesta era deja rasfat, nu mai era tratament. Cu citricele eram obisnuit de acasa si stiam de la mama cat de mult conteaza sa mananci macar o portocala pe zi. Am fost cinci frati acasa, dar aveam o livada de portocali, care era un fel de „doctor al casei”. Pana nu am studiat medicina, nu stiam foarte multe lucruri despre citrice sau despre boli, mama insa spunea ca atata vreme cat nu fac rau, aceste fructe trebuie sa aiba un efect bun asupra organismului. Tarziu, aveau sa mi se confirme acestea toate, dar mai ales am invatat sa iau ce era mai bun din metodele de tratare ale mamei. Inainte de a va destainui cateva dintre acestea, as vrea sa va spun un lucru pe care n‑am sa‑l uit niciodata. De mici copii, eu si fratii mei eram lasati ore in sir sa hoinarim prin livezile cu portocali infloriti, pentru a ne intari sistemul nervos. Cel putin asa se spunea in satul in care am crescut eu. Si daca ma gandesc bine, chiar asa si era, oamenii parca erau mai echilibrati, desi stiti bine ce se spune despre temperamentul grecilor. Ceea ce n‑am mai regasit decat in rugaciune, pacea aceea calda si sufletul odihnit, asta imi amintesc despre livezile cu portocali in floare…

Citeste si Leacuri naturiste pentru a scapa de acneea de pe spate

O ispita alungata cu o simpla privire spre Carantania

Dupa un moment de rugaciune, ma tot uitam sa nu ma indepartez de parintele Filotheos. L‑am zarit ceva mai departe, intr‑un dialog cu doi armeni. Instantaneu, am pus mana pe aparatul de fotografiat, dar in timp ce voiam sa‑l deschid, am constatat cu stupoare ca se descarcase. In timp ce‑l reasezam in rucsac, am ramas cu privirea spre Muntele Carantania. Da… Muntele Ispitirilor! Am tresarit ca dintr‑un vis tulburator. Nu departe de locul acesta, acolo pe munte, L‑a imbiat satana pe Mantuitorul cu paine si I‑a aratat „intr‑o clipa toate imparatiile lumii si slava lor. Si I‑a zis Lui: Acestea toate Ti le voi da Tie daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie”. Mantuitorul i‑a raspuns: „Piei, satano, caci scris este: Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si Lui singur sa‑I slujesti. Am trait sentimentul ca, dintr‑un cotlon de stanca, satana tare se mai bucura de faptul ca‑i primeam cu atata usurinta ispita. Mi‑am promis in clipa aceea ca nu voi mai incerca sub nici o forma sa ma las ispitita de gandul de a‑l imortaliza pe monahul acesta bland si bun, care isi pierdea din timpul lui de rugaciune pentru a ne destainui noua, mirenilor, lucruri de mult uitate de lume, dar extrem de pretioase pentru aceste timpuri.

Decoctul de smochine vindeca afectiunile digestive

Monahul isi continua discutia cu armenii si vazand ca intentionez sa ma apropii de grup, mi‑a intins si mie o smochina din cele cateva pe care i le daruisera ceilalti doi. Bineinteles ca n‑am pierdut prilejul de a‑l intreba cate ceva despre aceste fructe, pe care eu le ador. „Si in Grecia, unde am copilarit eu, smochinii cresteau la tot pasul. Nu stiu cum se face, dar cu fructele cu care am crescut, cu acelea Dumnezeu a randuit sa ma hranesc toata viata”. Aratandu‑ma entuziasmata de culoarea oarecum diferita a smochinelor de fata, monahul mi‑a spus ceva ce nu stiam, si anume faptul ca acestea pot avea mai multe culori, in functie de cele 150 de soiuri: maronii, galbene, verzi, violet si chiar negre. Indiferent de culoarea lor, smochinele sunt foarte hranitoare, fiind bogate in zaharuri simple, care se asimileaza foarte usor, reprezentand astfel o importanta sursa de energie pentru intreg organismul. Indiferent daca se consuma proaspete sau uscate, aceste fructe isi pastreaza toate proprietatile. Prin concentratia mare de polifenoli smochinele sunt antioxidante foarte puternice, ajutand la mentinerea sanatatii sistemului cardiovascular, unele soiuri avand chiar o actiune anti‑tumorala. Fiind bogate in vitaminele A, B1, B2, B3 si C, dar si in minerale precum magneziu, calciu, potasiu, fier si fosfor, acestea ajuta la intarirea oaselor si a dintilor, la protejarea pielii, cat si la imbunatatirea vederii. Tot de la parintele Filotheos am aflat un leac sub forma de decoct ce vindeca stomatita, gingivita, dar si bronsita cronica. Pentru aceasta se pun la fiert 300 ml apa plata si 10 smochine uscate. Dupa un sfert de ora, se ia totul de pe foc si se amesteca pana la omogenizarea completa. Intreaga cantitate se consuma pe parcursul a 30 de minute. Acesta este si un tonic digestiv, mai ales pentru persoanele care sufera de constipatie cronica.

Citeste si Tratamente vechi cu puteri vindecatoare. Adunate din caietele calugarilor

Maceratul de grepfruit si lamaie tine departe Alzheimerul

Am vorbit apoi despre lamai, despre care monahul spune ca ne‑ar putea salva pe toti, la un moment dat, de cea mai cumplita boala a batranetii: Alzheimer. Sucul de lamaie este un tonic de exceptie al sistemului nervos central si al sistemului nervos simpatic, fiind in acelasi timp un bun fluidifiant sanguin. Acesta are proprietati depurative si detoxifiante, fiind in acelasi timp un puternic decongestionant al ficatului. Tratamentele cu lamai sunt remineralizante, antireumatice si anticancerigene. Pentru nenumarate afectiuni digestive, dar mai ales pentru calmarea spasmelor cauzate de colonul iritabil, cel mai bun remediu este acela al decoctului cu lamaie si grepfruit: se taie in felii o lamaie cu tot cu coaja si un grepfruit, tot cu coaja, si se pun in straturi alternative intr‑o cana de pamant, spune parintele, dar daca nu avem putem folosi una de sticla. Peste citricele asezate in straturi se toarna apa clocotita, pana la acoperirea completa a acestora, apoi se lasa totul la macerat pana dimineata, cand se zdrobeste tot maceratul si se mananca, o singura data, tot ce este in cana. Acest macerat, daca este consumat timp de 10 zile, este unul dintre cele mai puternice detoxifiante naturale.

Apa de la Marea Moarta tine in frau psoriazisul

Dupa ce am facut un popas la Marea Moarta, ne intorceam la Ierihon, in acelasi grup de mireni si calugari si bineinteles ca in masina m‑am asezat tot langa parintele grec, continuand sa‑l ispitesc cu intrebarile mele lumesti. Si pentru ca monahul luase un bidon de 5 litri plin cu apa, l‑am rugat sa‑mi spuna la ce‑i va folosi apa aceea din Marea Moarta, mai ales ca stiam ca nu se poate bea. Asa am aflat ca locul in care fusesem este unul dintre cele mai bogate in oxigen din lume, si asta datorita altitudinii foarte joase, dar si a concentratiei foarte ridicate de bromura din aer, ceea ce iti confera un efect relaxant. „Ceea ce nu stiu toti cei care ajung aici este faptul ca tarmul este impanzit de izvoare termale sulfuroase, care se pare ca sunt un fel de leac universal pentru cele mai cumplite afectiuni dermatologice. Un frate monah are psoriazis, pentru el am luat apa aceasta. Daca nu se spala cu apa din mare timp de o luna‑doua, pielea de pe intreg corpul i se crapa si are mancarimi insuportabile. Vara mai coboara de cateva ori sa se unga si cu namol, pentru ca acolo sunt foarte multe minerale care, impreuna cu apa sulfuroasa, ii vin de hac psoriazisului. Pana acum vreo cincizeci de ani, batranii spun ca ar mai fi crescut si o planta, unica in lume, numita galaad si care vindeca pe loc bolile de piele, dar care din pacate a disparut. De asemenea, se spune ca in Antichitate oamenii obisnuiau sa bea apa din Marea Moarta pentru a‑si purifica organismul de toate bolile. Acum insa, cand nivelul marii scade cu aproape un metru in fiecare an, acest lucru nu mai este cu putinta, pentru ca salinitatea nu mai are aceeasi puritate, dar se recomanda in continuare tratamentele externe cu namol si apa sulfuroasa”.

Citeste si Leacul cu care Lidia Fecioru a fost ferita de mica de boli - Iti trebuie doar o compresa cu apa sarata

Uleiul si fructele de mirt vindeca neoplasmul de colon

Vechii evrei considerau mirtul un semn de pastrare a vremurilor bune, cele pe care Mantuitorul Hristos le‑a fagaduit omenirii. „Si a zis Ezdra: Duceti‑va de cautati, in munte, crengi de maslin salbatic, de mirt, de finici si de tufari, si faceti corturi, asa cum este scris” (Neemia 8, 14‑15). Pornind de la acest verset biblic, ajungem la israeliti, care dintotdeauna la sarbatori si‑au impodobit casele cu crengute de mirt. Crestinii considera mirtul, acest arbust intotdeauna verde, ca simbol al biruintei asupra mortii, si din acest motiv planteaza acest arbust pe morminte. Parintele Filotheos, ne‑a marturisit: „Pe vremea cand oamenii nu cunosteau inca medicamentele, apelau adesea la efectele tamaduitoare ale mirtului. Din ramurile acestui arbust, dar si din frunze si flori, prin distilare, se extrage un ulei foarte frumos mirositor, dar in acelasi timp extrem de puternic. Uleiul esential de mirt nu lipseste din chiliile noastre. Pentru ca bolile respiratorii sunt foarte prezente in aceste zone, e bine ca acest ulei cu gust destul de arzator sa‑si gaseasca locul acolo, intr‑un cotlon. Ca sa intelegeti la ce ma refer cand spun arzator, ei bine, cand inhalezi mirosul de mirt, este ca si cum ai mirosi si gusta un strop de piper. Vindecarile cu ajutorul acestui leac vechi de secole sunt multe, datorita efectelor sale astringente, anticatarale, antiseptice pulmonare, sedative, expectorante si chiar bactericide. Imi amintesc, pe cand eram la Manastirea Sfantul Sava, ca fratii care aveau suferinte ale stomacului erau tratati cu fructele acelea carnoase de mirt, dupa vreo doua luni in care erau tinute in vin rosu. Cu acestea, pana si neoplasmul de colon se vindeca, iar stomacul se tonifia si nu‑i mai chinuia pe bietii oameni”. Tocmai incepuse sa‑mi povesteasca despre cedru, cand masina a oprit brusc, iar parintele, dupa ce ne‑a binecuvantat pe toti, a coborat, pierzandu‑se printre stanci, ducand cu anevoie desagii cu provizii. Ma‑ntreb si azi cui ii datorez aceasta fericita intalnire cu un monah atipic, dar cu limpezimea privirii oamenilor alesi…

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

constipatie cronica
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1656 (s) | 23 queries | Mysql time :0.017825 (s)