News Flash:

Graficul de udare a rosiilor! Cand, cat si cum udam tomatele incat sa nu distrugem recolta

29 August 2019
1077 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7354 RON (0.0000)
USD: 4.2654 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
apa

Udarea rosiilor este un proces care nu trebuie neglijat mai ales ca de acesta depinde succesul viitoarei culturi de tomate. Un detaliu esential care trebuie luat de la inceput in calcul este acela ca tulpinii rosiei ii place caldura soarelui dar radacinilor le place racoarea umezelii.

Pentru o informare cat mai completa va vom prezenta graficul udarilor pentru rosii inca de la faza de rasad!

In faza de rasad, tomatele au o nevoie medie de apa! De abia in momentul cand le mutam la locul definitiv de plantare deja necesarul de umiditate creste. De aceea, vom avea grija sa plantam rasadurile in „mocirla”, adica in lacasul in care va sta turnam atata apa, incat, practic, se formeaza o mica baltoaca. De ce? Pentru ca asa asiguram pe termen lung necesarul de apa, deoarece, dupa transplantare, este bine sa nu deranjam planta 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa.

Apoi, udarea se va face la un interval de 9-12 zile dar din abundenta. Motivul este ca prea multa umiditate duce la doua situatii neplacute si nedorite: favorizeaza aparitia bolilor micotice (ciupercilor, mai ales a manei) si la o dezvoltare peste masura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali, adica a rodirii.

Ca totusi sa prevenim uscarea substratului si formarea crustei, care nu va permite o aerare normala a radacinilor, vom recurge la stratul de mulci. Cu ocazia asta vom renunta si la prasit, pentru ca buruienilor le va fi greu sa treaca de bariera „paturicii” hranitoare. Pentru cei ce au solar sau sera, nu trebuie sa uite sa aeriseasca negresit, deoarece, lucru stiut, o buna ventilatie nu va permite nici formarea unei umiditati in exces (maximumul este de 70%, dupa aceasta valoare polenul devine lipicios, si, deci, polenizarea este compromisa), respectiv se impiedica formarea condensului pe peretii spatiului inchis, iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme.

Un fapt important de retinut pentru udarea plantelor! Udarea se face folosind doar apa calduta, niciodata rece. Se uda, de regula, seara sau dimineata foarte devreme. Totusi, seara ar fi cel mai bine, ca peste noapte, apa sa aiba suficient timp sa ajunga pana la ultimul firicel al radacinii. In plus, udand seara, scapam de neplacerea formarii crustei de la suprafata in urma evaporarii rapide a apei sub actiunea soarelui de peste zi si astfel aerul va ajunge la planta cu usurinta, si, deci, planta va „respira cu usurinta”.

Udarea se va face direct la radacina sau pe brazde, printre randuri, lasand apa sa curga in suvoi subtire, fara presiune, pana la saturarea substratului. Amintim, inca o data, apa nu are voia sa balteasca! Frunzisul trebuie ferit de udare pentru a nu favoriza inmultirea ciupercilor! Cu toate acestea, exista si exceptii, cand este chiar indicata udarea rosiilor din cap pana-n picioare: pe canicula, atunci cand temperaturile depasesc pragul de 30 de grade zile de-a randul. Astfel, vom ajuta plantele sa se racoreasca, facandu-le cate un dus bine-venit din varfuri pana la radacini. Fireste, vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci calaie.

Vorbind de grija, trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului, mai ales dupa ce fructele s-au marit. De ce? Deoarece, daca ne apucam sa udam dupa o lunga perioada de lipsa a apei riscam craparea fructelor. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge, din nou, la stratul de mulci, care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si, astfel, nu ajungem in situatia uscarii lui excesive.

O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate, formarea unor fructe mici si diforme, la rasucirea frunzelor si, intr-un final, la imbolnavirea plantei in intregime.

Iata pe scurt graficul de udare a tomatelor pe care il puteti printa:

  • In perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile
  • Dupa transplantarea la locul definitiv, cam o saptamana, lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”), dupa care, regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile, din belsug, cam ½ de galeata de planta si, fireste, cu mulcirea ulterioara a plantei;
  • In perioada de legare rod (inmugurire, inflorire, fructificare), udarea se rareste la : o data la 9-12 zile;
  • In perioada de coacere a fructelor, udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani – 20 de zile. Dupa unii specialisti, udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor.

Desigur, se pune intrebarea ce se va intampla cu rosiile  daca este foarte cald intarziem sa le udam. Mulcirea este solutia, pentru ca stratul de mulci joaca triplu rol: mentine umezeala in limite normale, impiedica supraincalzirea substratului si, prin descompunerea sa lenta, hraneste planta.

Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar fi acele de conifere. Daca folosim iarba, asa cum procedam de obicei, vom avea grija s-o lasam sa se „paleasca” (vestejeasca) un pic inainte de a o presara pe langa tomata. Asta, deoarece, paianjenul rosu, amator de iarba cruda, se va instala comod pe frunzele gustoase ale rosiei, infruptandu-se cu mare placere din seva lor. Dar daca iarba va fi vesteda, ne va lasa plantele in pace.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1833 (s) | 34 queries | Mysql time :0.033916 (s)