News Flash:

Este una dintre cele mai vanate case din Romania. Proprietarul ei a dormit timp de 40 de ani in baie, iar Ceausescu a vrut sa-i coasa gura

12 Iunie 2018
998 Vizualizari | 0 Comentarii

Constructia Casei Miclescu, de pe Soseaua Kiseleff 35-37, a inceput in 1900, dupa planurile marelui arhitect Ioan Mincu. Pictorul G.D.Mirea n-a mai avut bani s-o termine, asa ca ea a fost cumparata, la 1902, de avocatul Jean Miclescu, un tip cu staif. Locasi a devenit faimoasa in perioada interbelica, pentru balurile date aici. Dupa 1948, Radu Miclescu, proprietarul, a refuzat sa lase casa pe mana comunistilor, locuind, in baie, 40 de ani. Marele Charles de Gaulle, coleg cu Miclescu in tinerete, a cerut sa-l viziteze, moment in care Ceausescu a dorit sa-l ingroape. In 1994, Dumitru ”Titi” Dumitriu a cumparat casa si asteapta ca ea sa…cada singura, fiind inscrisa pe lista monumentelor istorice.

Pe Soseaua Kiseleff din Bucuresti, la numerele 35-37, intr-o zona in care o gura de aer costa intre 50 si 75 de euro, in spatele unui gard paraginit, in mijlocul unei curti de peste 3.000 de metri patrati, un palat impunator se lupta cu uitarea. Este Casa Miclescu, unul dintre cele mai frumoase locuri ale Capitalei interbelice. Aici se dadeau cele mai frumoase baluri, aici lumea aristocratiei din Micul Paris se aduna, saptamana de saptamana, pentru a pune tara la cale, aici Cantacuzinii se gaseau cu cei din Familia Sturza, Balenii discutau cu Balsii, iar Grecenii cu Odobestii, aici este casa in care s-a filmat capodopera lui Calinescu, ”Felix si Otilia”. De 25 de ani insa, totul arata ca dupa o explozie atomica, iar proprietarii parca se roaga sa vina un cutremur, pentru a vedea ansamblul la pamant…

In 1900, pictorul G.D. Mirea vrea o casa, la ”Sosea”. Are pamant, doreste ceva nemaivazut. Vorbeste cu arhitectul Ion Mincu, se porneste treaba. Numai ca el ramane fara bani. Asa ca avocatul Jean Miclescu (1856 – 1920) umbla la rezerve, scoate bacnotele si asigura finalizarea, ramanand cu palatul. E descendent al familiei moldovenesti Miclescu, amintita, in ispisocuri, inca de la 1438. Locatia e superba, tavanul e decorat cu picturi.

In perioada interbelica aici au loc marile baluri ale aristocratiei, vine lume buna, e un fel de centru de unde se da ora exacta. Miclescu – senior se stinge in 1920, casa ramane mostenire fiului acestuia, Radu, invalid din primul Razboi Mondial. In 1948 incepe drama. Imobilul e nationalizat de stat, trece in patrimoniul ICRAL Herastrau. Colonelul Radu Miclescu primeste trei luni de inchisoare, pentru nesupunere. Sotia acestuia refuza sa-si paraseasca propria casa, asa ca este nevoita sa se mute in camarele servitorilor.

ICRAL-ul inchiriaza Casa Miclescu Uniunii Artistilor Plastici. Se pune rigips, se face imparteala, reies sapte apartamente. Intr-unul dintre acestea primeste drept de sedere pictorul Stefan Szonyi. Fiica acestuia, actrita Julieta Szonyi, joaca rolul Otliliei din capodopera lui Calinescu ”Felix si Otilia”, pelicula realizata, in mare parte in…Casa Miclescu, in 1971. Radu Miclescu refuza, de asemenea, sa plece. Este ”cazat”, peste 40 de ani, intr-o…baie, la subsolul casei, desi el este, de drept, proprietarul!

In 1968, generalul francez Charles de Gaulle, devenit presedintele Republicii Franceze, viziteaza Romania. Cere sa-si revada fostul coleg de la Scoala Superioara de Ofiteri din Saint Gyr, vrea sa doarma in casa lui Miclescu. Ceausescu trebuie sa-i coasa gura proprietarului, il muta in camere spatioase. De Gaulle vine, sta, pleaca, iar comunistii il relocheaza, inapoi, in baie, pe proprietar. Care decedeaza in 1990, prinzand doar cateva luni de libertate.

Vine 1994. Descendentii vand drepturile de proprietate antrenorului echipei Steaua Bucuresti, Dumitru ”Titi” Dumitriu si lui Ilarian Puscoci. Cred ca pot construi ceva, dar nu li se permite, pentru ca este o cladire monument istoric. Ansamblul se degradeaza: buruieni, geamuri sparte, mobilierul vechi e pus pe foc de oamenii strazii care s-au adapostit aici…Ministerul Culturii se sesizeaza in 2001, incearca sa ia legatura cu proprietarii. Degaba. In 2006, ii da in judecata pentru infractiunea de distrugere a unui monument istoric. Tot degeaba. Judecatoria Sectorului 1 decide neinceperea urmarii penale, cu motivarea: ”atitudinea de pasivitate cu privire la degradarea unui bun nu prevede sanctiune, ci doar impiedicarea masurilor de conservare ori de salvare a unui bun ori inlaturarea masurilor luate in acest sens”.

Anii trec. Plafonul cade. Proprietarii asteapta un cutremur care sa rezolve problema. Pana atunci, peste locurile unde vietuia lumea buna a perioade interbelice se asterne jalea.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

Galerie Foto

Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1725 (s) | 23 queries | Mysql time :0.011907 (s)