News Flash:

Despre numele de botez: Exista nume „crestine” si „necrestine”? Cum e bine sa iti numesti copilul

26 Iunie 2018
298 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6562 RON (0.0000)
USD: 3.9954 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti

Intrebare: Parinte Petru, va rog sa explicati de ce unii preoti din Moldova nu vor sa boteze cu nume precum Mihaela, Florin, Ovidiu, Lilia s.a.? Este adevarat ca persoanele care nu primesc nume de Sfinti nu au Inger Pazitor si daca au nume necrestinesti trebuie sa si le schimbe pentru a fi pomeniti la slujba?

Raspuns: Consider aceasta problema drept una foarte dureroasa pentru Biserica Ortodoxa in general, si pentru cea din Moldova in particular, pentru ca din cauza modei de a pune copiilor nume exotice, dar si a inculturii unor preoti, copiii ajung sa sufere un anumit disconfort sau chiar o trauma psihologica atunci cand li se spune ca nu pot fi pomeniti la slujbe cu un anumit nume sau ca nu ar avea „inger pazitor”. Si ca sa elucidam aceasta problema, voi incerca sa o abordez sistematic, in cateva puncte. Totodata, mentionez ca subiectul nu tine numai de teologie, ci si de lingvistica, istorie si chiar de cultura generala.

1. Numele in general este mai mult decat un apelativ sau un cod alfabetic personal (analogic cu codul numeric personal). Teoretic, omul poate purta orice nume (dorit de el sau de parintii lui), dar trebuie sa fim constienti ca acesta va fi purtat toata viata si chiar dincolo de aceasta viata, si va creste sau va scadea in popularitate odata cu persoana care poarta acel nume. De aceea numele nu trebuie pus la intamplare sau schimonosit dupa bunul plac, pentru ca el se identifica cu persoana care-l poarta.

2. Primii crestini „dintre neamuri” (adica non-iudeii) purtau nume pagane, iar la botez acestea nu erau schimbate pentru ca supra-numele de „crestin” sfintea „numele mic / prenumele”, oricare ar fi fost acesta. Sfantul Mucenic Dimitrie (Δημήτριος), de exemplu, purta numele unei zeitati pagane (Demetrius), dar si-a pastrat acest nume si dupa botez, iar prin viata, si mai ales moartea sa (martirica), a sfintit acest nume atat de iubit astazi de noi. Aceeasi situatie o avem si la Sfantul Dionisie, iar exemplul este valabil pentru multe alte sute si mii de sfinti din primele veacuri, care nici nu aveau cum si de unde sa imprumute doar nume de sfinti. Culmea e ca uneori, chiar daca la botez numele erau schimbate, Biserica continua sa-i pomeneasca dupa numele lor vechi pagane, considerate astazi nume de sfinti. Asa este cazul Sfantului Kneaz Vladimir, botezat Vasile sau a Sfintei Kneaghine Olga, botezata Elena.

3. Totusi, de prin secolele IV-V, se observa tendinta de a pune copiilor de crestini doar nume de sfinti, dar tendinta nu a devenit niciodata o regula general valabila, ci doar un sfat. In unele medii crestine, printre care se numara si Rusia Tarista de pana la 1917, numele erau puse de obicei dupa calendar, conform datei nasterii sau botezului si nu de putine ori era ales chiar de preot. Iata de ce rusii au foarte multe nume care in Romania sau Grecia sunt considerate exclusiv calugaresti (Maxim, Vitalie, Ghenadie s.a.). In alte tari sau regiuni era obiceiul de a da copiilor numele unor rude sau personalitati ale neamului (Traian, Cezar – la latini), fiind acceptate si nume populare (Mircea, Radu, Neagu/Neagoe, Doina – la romani; Ruslan, Igor, Oleg – la rusi) sau nume de flori (Viorel, Viorica s.a. – la romani). O parte din aceste nume, atat de la romani cat si de la rusi, au ajuns si in calendar, iar unele (inca) nu.

4. Numele crestine (sau devenite crestine) au forme variate, iar diferenta de scriere sau pronuntie nu trebuie sa ne sperie, pentru ca ea nu conteaza. Cel mai frecvent nume de barbat – Ioan, este cunoscut in lume sub zeci de transliterari si pronuntii (Ion, Ivan, John, Jean, Jovan, Giovanni, Johann, Juan, Janos, Jan etc.), dar el ramane totusi acelasi nume, fiecare folosind varianta locala. Acest lucru este valabil cu multe alte nume si doar un preot lipsit de cultura generala poate sa spuna ca el boteaza cu numele „Gavriil”, dar nu si cu cel de „Gabriel”, pe simplul motiv ca nu l-a gasit in calendar exact asa cum stie el. Ar fi cazul sa intelegem ca o buna parte din diferentele de transliterare si pronuntie a numelor se datoreaza celor doua moduri de a citi limba greaca: erasmic sau reuchlinian. Grecescul Μιχαήλ poate fi citit si Mihail, dar si Michael – si ambele sunt corecte (intr-un anume fel). La fel e si cuΓαβριήλ, care este Gavriil si Gabriel in acelasi timp.

5. O alta problema o reprezinta schimbarea genului unor nume. In traditia monahala este extrem de cunoscuta practica feminizarii unor nume barbatesti, de aceea nimeni nu se scandalizeaza cand aude asa nume de calugarite precum Serafima, Siluana, Macaria s.a. Cunosc insa preoti din Moldova care nu au vrut sa boteze fete cu numele Daniela (prorocul Daniil/Daniel), Adriana (Sf. Adrian), Andreea (Sf. Ap. Andrei), Nicoleta (Sf. Nicolae) sau chiar Mihaela si Gabriela (Arhanghelii Mihail si Gavriil). Nu gasesc alta explicatie decat lipsa de cultura a celor care refuza sa boteze cu nume feminizate, desi practica este pe larg folosita in mediul monahal. Apropo, se cunosc si cazuri de masculinizare a unor nume, precum Anastasie, Athanasie s.a., care in forma de substantiv comun sunt la feminin.

6. Nu trebuie sa uitam ca exista si practica traducerii numelor. Chiar nu pot sa inteleg de ce rusii au tradus numele de Pistis, Elpis si Agapis prin Vera (Credinta), Nadejda (Speranta) si Liubovi (Dragostea), dar refuza sa traduca numele de Svetlana sau Luminita, care la greci este Fotinia, iar la latini – Lucia? Bineinteles, nume precum Lilia/Liliana (de la Susana) sau Florin[a] (de la Anthim / Flor, Florentie) sunt si ele nume crestine si nu-i corect sa refuzam traducerea numelor. Cred ca nu mai are rost sa spun ca Victoria si Nika sunt acelasi nume, Bogdan este traducerea lui Theodor (Fiodor), iar Dorin si Dorel sunt derivate de la Theodor…

7. Un capitol aparte il ocupa numele crestine din traditiile locale, in general necunoscute de noi. De exemplu, numele Sfantului Sio din Georgia nu este cunoscut la noi, dar este preferat de multi georgieni. Pe de alta parte, romanii (ca popor latin si in stranse contacte cu Occidentul), obisnuiesc uneori sa puna copiilor numele unor sfinti occidentali precum: Sfantul Ovidiu (Auditus), episcop de Braga, trecut la Domnul in data de 3 iunie 135; Sfanta Monica, mama Fericului Augustin, trecuta la Domnul la 4 mai 387; Sfantului Octavian, arhidiacon din Cartagina, martirizat la 22 martie 484; Sfantul Robert (Rupert), episcop de Worms, trecut la Domnul la 27 martie 718 s.a. Deci ar fi cazul sa studiem mai bine Sinaxarul Sfintilor occidentali de pana la 1054 (iar in unele cazuri si dupa aceasta data) si sa nu credem ca daca noi n-am auzit de un nume, el nici nu exista. Daca e sa fiu sincer, nu sunt sigur ca cei care pun copiilor numele Ovidiu, Monica, Octavian sau Robert chiar stiu de acesti sfinti, dar asta e deja o alta problema. Nici nu-i obligatoriu ca parintii sa puna copiilor numai nume de sfinti (formalizand exagerat acest act), mai ales ca cei mai multi nu le vorbesc niciodata despre sfantul al carui nume il poarta copilul si nici nu-i invata sa le urmeze viata. In acest caz la ce bun sa-i mai obligam sa puna nume de sfinti daca pe ei nu-i intereseaza acest aspect?

8. Consider ca trebuie sa existe si niste restrictii in acceptarea unor nume si ar fi cazul ca aceste restrictii sa le aiba si Oficiile de Stare Civila. Nu mi se pare corect sa punem drept prenume tot felul de diminutive precum Ionut, Ionica, Ionel s.a., chiar daca o persoana cu numele Ion, la anumite varste sau in mediul familial, poate fi numita cu oricare dintre acestea. Cand el ajunge la 40-50 de ani, nici unul din aceste diminutive nu se mai potriveste, iar persoana este parca facuta de ras printr-un nume ce nu pare serios. Nu e bine nici sa se accepte doua sau mai multe nume pentru aceeasi persoana, iar obiceiul trebuie catalogat ca fiind unul incorect din punct de vedere teologic. Orice om are o singura identitate si, prin urmare, trebuie sa aiba un singur nume. Trebuie categoric respinse si unele nume date de rromi (tigani) precum: Rexona, Palmoliviu, Barcelona, Lisabona, Napoleon, Mercedesa s.a. Din pacate, unii preoti romani au botezat cu astfel de nume, batjocorind insasi ideea de „nume de botez”.

9. In Biserica Rusa se ajunge la o alta extrema: daca parintii pun copilului nume caraghioase sau care lipsesc din calendarul rusesc (ca ei de altul nu stiu), preotul il boteaza cu un nume ales de el (din calendar), iar parintii il numesc toata viata cu un alt nume – cel din acte sau un diminutiv al aceluia, uitand de multe ori ce nume i-a pus preotul la botez. Si atunci cand pruncul este adus la impartasire sau este pomenit la vreo slujba, reapar toate problemele legate de numele lui. De aceea trebuie adoptata o cale de mijloc si chiar, daca este nevoie, sa se faca o lista mai extinsa a numelor crestine, care sa fie trimisa si prin manastirile rusesti, incat pravoslavnicii de acolo sa nu mai respinga pomelnicele ce contin alte nume decat cele stiute de ei.

10. In afara de tunderea in monahism, Biserica nu cunoaste careva randuieli sau slujbe de schimbare a numelui, desi am auzit ca sunt unii preoti care fac asa ceva si chiar ma intreb ce anume fac? Cunosc ierarhi care au schimbat numele candidatului la preotie in timpul hirotoniei, dar aceasta, asemenea si chiar mai mult decat tunderea in monahism, este o chemare la o slujire speciala (dupa cum vedem si in Biblie, cand unor personalitati le-au fost schimbate numele) si nu o randuiala comuna de schimbare a numelui. Deci numele nu poate si nu trebuie schimbat, indiferent care ar fi acesta. Punerea unui nume nepotrivit trebuie prevenita (inainte de inregistrarea in actele civile si botez), dar nu corectata post-factum. Cand e cazul sa pomenim pe cineva, cred ca trebuie pomenit numele de la botez, oricare ar fi acesta, iar daca preotul a botezat copilul cu un alt nume decat cel din actele civile, la slujbe trebuie puse ambele, ca sa nu fie neglijat nici unul, nici altul. Daca o persoana stie ca a fost botezata cu un alt nume, dar nimeni nu-l mai tine minte, sa scrie peste tot numele civil si sa nu se indoiasca de valabilitatea pomenirilor din Biserica.

11. Numele de botez si chiar botezul insusi nu are nicio legatura cu „ingerul pazitor”. Textul de la Matei 18:10 vorbeste clar despre existenta „ingerilor pazitori” la persoane nebotezate si aceasta pentru ca fiecare om, fie si pagan, are un astfel de inger chiar de la nastere. Ingerul nu este dat omului abia la botez si nu pentru asta ne botezam. Dupa botez, crestinul are posibilitatea de „a colabora” altfel cu ingerul sau, fiind in mod deosebit protejat si ajutat spre mantuire de catre acesta. Nu putem spune nici ca „ingerul pazitor” ar avea un nume sau o zi de praznuire, de aceea expresia pseudo-bisericeasca „ziua ingerului / ziua de inger” este total gresita din punct de vedere teologic. Ziua noastra onomastica este ziua in care il pomenim pe Sfantul al carui nume il purtam si pe care-l consideram ocrotitorul (patronul) nostru, dar asta nu are nimic cu „ingerul”. Daca ocrotitorul nostru este Sfantul Nicolae, nu inseamna ca el este si „ingerul pazitor” (cum se mai crede in Biserica Rusa), pentru ca fiecare om are un „inger pazitor” al lui, in timp ce Sfantul ocrotitor poate fi unul pentru mai multe milioane de oameni. Deci, persoana care nu poarta numele unui sfant, oricum are un „inger pazitor”, iar drept sfant ocrotitor il poate lua pe orice sfant din calendar, care ii este mai drag, chiar daca numele aceluia nu are nicio tangenta cu al lui.

12. Cred ca obiceiul vechilor crestini de a pune copiilor nume de sfinti este unul foarte bun si trebuie urmat, dar nu formal (nomenclaturist), ci invatandu-i pe micii crestini sa urmeze si viata acelui (sau altui) sfant. Totodata nu putem refuza pe cei care pun altfel de nume copiilor lor, pentru ca nu avem niciun temei teologic pentru aceasta, ci mai degraba trebuie sa ne rugam si sa-i invatam pe oameni sa ajunga si ei sfinti, ca sa-si sfinteasca si numele. Cred ca multi au si facut-o, de aceea putem spune ca la Duminica Tuturor Sfintilor (prima dupa Cincizecime) ii cinstim pe multi sfinti cu nume si vieti nestiute de noi. Este de la sine inteles ca omul sfinteste numele si nu numele de sfant il sfinteste pe om. Majoritatea curvarilor si betivilor „ortodocsi” poarta nume de sfinti, dar asta nu-i ajuta la nimic, ci mai mult ii osandeste. Iar noi, calauziti de Fericitul Augustin, sa tinem minte ca cel mai bun mod de a-i cinsti pe sfinti, este de a le urma viata.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1468 (s) | 23 queries | Mysql time :0.020733 (s)