News Flash:

De ce nu stim cand vom muri

30 Martie 2018
2659 Vizualizari | 0 Comentarii

La aceasta intrebare ne raspunde un Sfant Parinte: “Dumnezeu n-a voit sa cunoastem ceasul cel din urma al vietii noastre pentru ca fiecare ceas sa-l socotim ca fiind cel din urma si deci oricand sa fim pregatiti!”.

Insusi Mantuitorul ne sfatuieste astfel in pilda celor zece fecioare atunci cand spune: “privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului” (Matei 25, 13). Totusi, sa ne inchipuim ca am sti dinainte ziua si ceasul cand vom muri. Ar fi oare stiinta aceasta spre binele sufletelor noastre? Nicidecum. O asemenea descoperire nu ne-ar fi de folos si cred ca o groaza cumplita ar cuprinde sufletele oamenilor.

De frica, unii si-ar pierde mintile. Altii, dintr-o pornire de deznadejde, stiind ca numai atat de putin mai au de trait, si-ar cheltui viata in cele mai urate placeri. Nu se poate sti cati dintr-o suta s-ar mai gandi atunci la suflet si la judecata din urma. De aceea, mai bine este asa cum a randuit Dumnezeu, sa nu ne cunoastem ceasul sfarsitului nostru, dar sa fim gata oricand a da socoteala de faptele noastre fara sa ne fie rusine de felul in care ne-am trait viata.

Ce este bine sa facem?

De moarte nimeni nu poate scapa. Toti suntem datori sa platim acest tribut obstesc, atunci cand va randui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Daca ceasul mortii ne este necunoscut si suntem indemnati sa priveghem si sa ne pregatim ca pentru cel mai mare si ultimul examen din viata noastra pamanteasca, atunci aceasta asteptare a clipei din urma nu trebuie sa fie o stare pasiva, de nelucrare, plina de groaza, ci, dimpotriva, trebuie sa fie o asteptare senina, insotita de munca statornica, plina de harnicie si de voie buna. Sa avem insa, in acelasi timp, o grija neincetata pentru a ne pastra – pe cat se poate – sufletul cinstit, inima curata si trupul neintinat de patimi, stiind ca trupul impreuna cu sufletul nostru sunt locasul Duhului Sfant din noi.

Sa meditam asupra faptului ca toate trec, toate curg, iar noi odata cu ele strabatem drumurile vietii. Asa precum toamna se despoaie copacii de frunze si seva lor incepe sa se imputineze, asa si viata noastra scade in fiecare an, in fiecare luna si in fiecare ora.

Floarea tineretii se vestejeste, lumina bucuriilor pamantesti se stinge, batranetea cea grea se apropie, prietenii mor, cei de aproape se departeaza si ne parasesc… Mormintele celor dragi zac fara de glas, doar sufletele unora dintre mortii nostri au ajuns in mana lui Dumnezeu.Asa trece viata noastra, asa trecem fiecare dintre noi, ca niste umbre pe fata pamantului, pana cand nu ne mai vede nimeni, pana cand aproape toti ne uita, ajungand niste morti uitati de orice inima…

Drept aceea:

  • Sa ne sfintim viata prin Sfintele Taine, lasate de Dumnezeu oamenilor;
  • Sa traim in buna intelegere unii cu altii;
  • Sa nu ne barfim intre noi, sa nu ne inselam unii pe altii, sa nu ne invidiem si sa nu ne uram unii pe altii, ci dimpotriva sa ne sarguim a trai ca fratii, fiind cu totii fii ai aceluiasi Parinte Ceresc pe Care Il numim Tatal nostru;
  • Sa ne ostenim a ne trai vremelnica noastra viata asa dupa cum ne indeamna Sfantul Apostol Pavel: “Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.

Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii.

Si pacea lui Hristos, intru care ati fost chemati, ca sa fiti un singur trup, sa stapaneasca in inimile voastre” in veci. Amin (Coloseni 3, 13-15).

Arhimandrit Sofian Boghiu

Extras din „Smerenia si dragostea, insusirile trairii ortodoxe”

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

floarea tineretii
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1829 (s) | 34 queries | Mysql time :0.021284 (s)