News Flash:

De ce nu e bine sa omori sarpele casei. Mituri si credinte romanesti unice legate de reptila asociata cu Anticristul

13 Mai 2019
1144 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7607 RON (-0.0014)
USD: 4.2653 RON (-0.0005)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti

Sarpele, una dintre cele mai inspaimantatoare fiinte de pe pamant, a marcat omenirea inca de la inceputurile ei. Simbolul sarpelui este prezent in toate culturile lumii si in toate etapele istoriei, fiindu-i atribuita in cele mai multe cazuri o conotatie negativa, ce tine de granita dintre bine si rau, viata si moarte. Crestinii asociaza sarpele diavolului.

In toate culturile lumii, semnificatia sarpelui este una dintre cele mai complexe, indicand deopotriva viata si moarte, lumina si intuneric, sacru si profan, inceput si sfarsit. Frica de serpi, despre care unii cercetatori spun ca a fost dezvoltata ca mecanism de aparare, de catre stramosii nostri, inca de cand locuiau in pesteri, a plasat acest animal in centrul unor credinte si prejudecati. Trebuie mentionat ca, intre diversele culturi, sunt puncte comune, a caror origine coboara adanc in trecutul omenirii.   In timp ce in unele parti ale lumii, mai ales acolo unde traiesc serpi care pot ucide oameni, a ajuns sa fie venerat, in alte culturi este detestat, pentru ca de-a lungul generatiilor i-a fost asociata imaginea raului. Sunt foarte multe semnificatii atribuite sarpelui, cele mai multe negative, care au fost transmise din vechime.

”Simbolul sarpelui este prezent in toate mitologiile antice si medievale. Asociat zonei obscure a existentei, asociat granitei dintre viata si moarte, sarpele este foarte des reprezentat in arta preistorica si Antica. Pentru vechii indieni sarpele incolacit sta la baza coloanei vertebrale, iar reprezentarile din Egiptul preistoric il prezinta inghitindu-si coada, ceea ce sugereaza ciclicitatea timpului, idee pe care o regasim ulterior la Sfantul Augustin”, ne explica Daniel Costache, istoric in cadrul Muzeului din Buzau.

Hindusii se numara printre care venereaza sarpele, simbolul sau fiind prezent pe mai toate templele construite de acestia. Au chiar un festival dedicat serpilor. In timpul acestei sarbatori, oamenii le aduc serpilor ofrande constand in lapte si bijuterii de argint, pentru ca acestia sa-i apere de rau. Tot in India, unul dintre ritualurile primordiale care se savarseste atunci cand se incepe construirea unei case este acela de a infige in pamant un tarus, care la partea superioara are forma unui cap de sarpe.  

Legat de capul sarpelui, se stie din batrani ca pentru a omori un sarpe trebuie sa ii tai capul, altfel el moare abia dupa apusul soarelui. Pentru vechii asiatici, unitatea dintre bine si rau, Yang si Yin, este reprezentata de sarpe.   Nici mitologia nordica nu este lipsita de prezenta sarpelui. ”Aici sarpele de culoare alba aflat in interiorul unui ochi, reprezentare des intalnita mai mult sau mai putin stilizat chiar la vikingi, reprezinta initierea, inceputul si sfarsitul. In mitologia greceasca antica sarpele capata cele mai diferite valente. De la bun la rau, de la element asociat atat mortii cat si vietii, sarpele este un simbol polivalent. Sarpele este asociat fie ca stapan femeii, dar deopotriva si reprezentare a uterului si a falusului”, spune istoricul Daniel Costache.

In cultura occidentala, serpii sunt simbol al medicinei, al vindecarii. Cand naparleste, pielea sarpelui devine foarte uscata si lipsita de luciu, iar ochii devin opaci, facand ca saspele sa arate ca mort. Insa, odata lepadata vechea piele, sarpele reapare in lume cu o piele stralucitoare, ca dupa o vindecare miraculoasa. Acest comportament i-a inspirat pe inaintasii nostri atunci cand au ales ca sarpele sa devina simbol al medicinei.   Traditia crestina asociaza sarpele diavolului. El este cel care il intruchipeaza de Antichrist, impingand omenirea in pacat. Cu toate acestea, la romani exista asa-numitul sarpe al casei, care pazeste casa de rau si pe care nu trebuie sa il omori.  

I se mai spune Stima Casei sau Sarpele Strajer, si are culoarea alba, deoarece traieste in bezna, intre peretii sau zidurile casei. Este pazitorul gospodariei si traieste sub pragul, sub talpa sau in peretii casei. Uneori isi paraseste locul si ia parte la jocurile copiilor, care isi impart si hrana cu el.    Se mai spune despre el ca pazeste si niste obiecte pretioase, ingropate sub case ori in jurul acestora, precum bani, aur, pietre scumpe sau bijuterii. Se zice, in folclorul romanesc, ca o casa parasita de sarpele ei este necurata si atrage duhurile rele. Sarpele casei poarta noroc celor din familia sub locuinta carora s-a aciuat. Ii pazeste pe oamenii care il rabda la temelia casei lor de boli, certuri, incendii, cutremure si alte nenorociri si de aceea el nu trebuie omorat.

In mitologia romaneasca, sarpele are si o conotatie negativa, in astfel de ipostaze fiind invocat in basme, balade ori descantece. In majoritatea credintelor populare, se considera ca sarpele trebuie omorat, prin taierea capului, pentru ca acolo isi strange el ”puterile”.  

In arhitectura romaneasca, apare frecvent simbolul sarpelui, cu un sens pozitiv, in special pe portile de lemn si in exteriorul bisericilor, tot din lemn, din Maramures. In acest caz, sarpele este ”pazitorul casei sau a bisericii”, o intruchipare a Binelui.    In Oltenia, sarpele este reprezentat sub forma unei sfori rasucite, pe portile din lemn, alaturi de dintele de lup si de soare, primele doua motive ornamentale, sarpele si dintele de lup, fiind mostenite de la daci, despre care toti stim ca aveau drept stindard de lupta un cap de lup cu coada de sarpe.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sarpele casei
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1740 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017064 (s)