News Flash:

Cel mai socant caz de canibalism din istorie: 42 de ani de la tragedia care a cutremurat lumea

23 Decembrie 2014
1111 Vizualizari | 0 Comentarii
Pe 13 octombrie 1972, America de Sud era zguduita de unul dintre cele mai mari accidente aviatice din istorie. Zborul Air Force Flight 571, cu 45 de oameni la bord, s-a prabusit in muntii Anzi, la o altitudine de peste 3600 de metri

Avionul decolase din capitala Uruguayului, Montevideo, cu destinatia Santiago de Chile. La bord se aflau jucatorii echipei de rugby Old Christians Club, dar si membri ai familiilor lor, prieteni si asociati.

Din cauza vremii nefavorabile, dar si a unor erori de pilotaj, avionul s-a prabusit in Anzi, la granita dintre Chile si Argentina, la o altitudine de peste 3600 de metri.

Un sfert dintre pasageri a murit pe loc. Altii si-au pierdut viata in zilele urmatoare, din cauza ranilor si a frigului. Din cei 27 de supravietuitori initiali, opt au decedat, fiind prinsi intr-o avalasa. Ultimii 16 ramasi in viata au fost salvati dupa doua luni. Marturiile lor au socat intreaga lume!

Solutie disperata

Ramasi fara provizii, supravietuitorii "tragediei din Anzi" au trecut de la alune, biscuti si scoarta de copac la ramasitele prietenilor decedati in accident. "In prima saptamana ne-am hranit cu gem, alune biscuiti si am baut cateva sticle de brandy pe care le luasem din Mendoza, pe care le-am gasit prin bagajele care au scapat intregi. Dupa ce am terminat toate proviziile am mancat coaja si crengi de copac si luam cate o gura de zapada."

"La 17 zile dupa prabusire s-a intamplat ceva groaznic, care ne-a doborat din punct de vedere psihic, si asa era foarte afectat. O avalansa puternica a maturat practic valea in care ne aflam si a acoperit resturile fuselajului, iar zapada a patruns prin zidul impovizat din spatele fuselajului si i-a acoperit pe supravietuitori."

"Dupa alte cateva zile, cand toate proviziile se epuizasera am avut o discutie socanta pentru zilele noastre: Aveam de ales intre a manca din prietenii nostri sau a muri langa ei. Am ales sa traim si singura solutie era sa mancam din trupurile celor care murisera. Nu aveam alta solutie. Credeti-ma ca daca astazi as fi pus in postura de a lua o astfel de decizie as proceda la fel, ba chiar mai devreme de cat am facut-o acum 35 de ani", spune presedintele Federatiei Uruguayene de Rugby, Gustavo Zerbino.

Confruntandu-se cu gerul, lipsa de mancare si de apa, supravietuitorii au fost nevoiti sa recurga la masuri extreme. Ei s-au hranit cu pasagerii morti, corpurile lor fiind conservate in zapada. Decizia nu a fost deloc usoara, asa cum a declarat unui dintre pasageri. Cei decedati erau rude si prieteni.

"Muream de foame! La acea altitudine, nu aveam nicio sansa sa gasim ceva de mancare. Iar foamea ne-a facut sa recurgem la masuri drastice. Am rupt fuselajul, sperand sa gasim firimituri. Am incercat sa mancam pielea in care erau imbracate gentile noastre si bucati din scaune, desi stiam ca toate chimicalele cu care erau tratate materialele ne vor face rau. In afara de hainele de pe noi, eram inconjurati doar de aluminiu, plastic, gheata si pietre", a scris Nando Parrado, unul dintre supravietuitori, in cartea sa "Miracolul din Anzi: 72 de zile in munti si lungul drum spre casa".

"A fost respingator. Pentru societate a fost o decizie dezgustatoare. Am decazut atunci cand am luat o bucata din prietenul meu mort, pentru a supravietui. Dar apoi m-am gandit la mama mea si la faptul ca vreau sa ma intorc si sa o revad. Am inghitit prima bucata. A fost un pas imens", a declarat Roberto Canessa, intr-un interviu acordat The Sun, in 2012. La vremea accidentului, el avea 19 ani.

Desi rezervati la inceput, actul de canibalism le-a salvat viata. Totusi, una dintre femeile aflate la bord, ranita grav in accident, a refuzat sa manance din colegii sai. Ea a murit in avalansa, cateva zile mai tarziu.

Salvarea a venit la 72 de zile de la prabusire...

Oficialul uruguayan isi aduce aminte si de finalul al tragediei, pe 23 decembrie. "De la locul accidentului am coborat foarte mult pe munte si, intr-o zi, de Craciun, un fermier ne-a descoperit. Eram sleiti de puteri. Parea un cosmar care, in sfarsit, se terminase, dupa 72 de zile cand nici nu mai credeam ca vom trai sa ne vedem familiile. Nu va pot descrie ce a insemnat sa vedem elicopterele care ne-au salvat. Am inceput sa plangem si ne strangeam unul pe altul in brate."

"Am fost dusi la spital, unde am stat zile bune pana cand am inceput sa ne revenim. Merg cu baietii mei mereu la locul in care avionul s-a prabusit si acum, la atatia ani de la acel nefericit eveniment. Am fost si impreuna cu ceilalti supravietuitori. Acel moment ne-a marcat viata si nu il putem uita. Nu vreau sa uit si nici ei nu trebuie sa uite. Daca nu eram rugbysti nu cred ca am fi supravietuit", a concluzionat Zerbino.

Incredibila poveste a acidentului aviatic din Anzi a fost ecranizata in doua pelicule, prima in anul 1976 si cealalta in anul 1993, iar Nando Parrado, un alt supravietuitor, a scris cartea "Miracolul din Anzi".

sursa: observator tv

stiai ca curiozitati miracol anzi bizar mister avalansa
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :1.0369 (s) | 24 queries | Mysql time :0.867093 (s)