News Flash:

Ceaiurile de plante – medicamentul pe care ni l-a lasat Dumnezeu

15 Septembrie 2017
1446 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6669 RON (0.0000)
USD: 4.0761 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Inainte vreme, oamenii cunosteau puterea plantelor si se foloseau de ele din belsug. Erau si boli foarte grave care nu puteau fi decat ameliorate, insa majoritatea se vindecau cu ajutorul ceaiurilor si a celorlalte mijloace naturale nemedicamentoase. Acum, poate pentru ca ne-am pus toata nadejdea in medicamente, lumea pare a fi cu mult mai bolnava. Greu mai gasesti om sanatos. Desigur, ne lipsesc informatii, am pierdut traditiile, dar stiinta medicinii traditionale mai este inca impartasita de multi, mai ales ca astazi s-au desfasurat si o multime de studii care au aratat eficienta acestor terapii subsumate de asa-numita medicina integrativa. Vom continua si in acest numar sa prezentam o astfel de metoda de tratament, poate cea mai veche si cea mai des folosita de-a lungul timpurilor – ceaiurile din plante medicinale. (G.F.)

Desi multa lume nu stie, ceaiurile pot avea efecte secundare la fel de grave ca si medicamentele atunci cand sunt folosite in mod abuziv sau inconstient. Ceaiul nu este apa! Prin urmare, ceaiul nu ne hidrateaza – daca ne este sete, vom bea mai intai apa si nu ceai. Datorita posibilelor interactiuni dintre substantele active, medicamentele nu se administreaza cu ceai, ci doar cu apa (medicamentele pentru tensiune, antiagregantele, anticoagulantele, sunt doar cateva dintre medicamentele ce nu se administreaza niciodata cu ceai: de exemplu, sunatoarea, folosita, printre altele, si pentru efectul antidepresiv, poate sa incetineasca semnificativ efectele hipocolesterolemiante ale statinelor). Cel mai bine ar fi ca ceaiurile sa se administreze la doua ore distanta (inainte si dupa) de tratamentul medicamentos.

Calitatea plantei pe care o infuzam va da efectele benefice pe care le asteptam sau, dimpotriva, efecte adverse. De exemplu, florile de tei, frunzele de nuc culese din zone apropiate soselelor sau din oras vor avea o concentratie crescuta de metale grele precum plumb, mercur etc., care se vor acumula in organism, determinand aparitia diferitelor patologii asociate.
Prin urmare, atunci cand achizitionam plante din piata, este recomandat sa o facem de la persoane de incredere, care cultiva in gospodaria proprie astfel de plante. In cazul in care optam pentru ceaiurile din comert, este de preferat sa le alegem pe cele ambalate in hartie sau cutii de carton, iar nu in plastic sau folie de aluminiu (ieftin nu inseamna neaparat bun). De asemenea, cutiile ar trebui sa permita cumparatorului observarea directa a calitatii plantei pe care o cumpara (culoare, grad de maruntire, impuritati etc.).

Citeste si Cata apa trebuie sa bei pe zi in functie de greutatea pe care o ai! Ai grija de sanatatea ta!

In vederea uscarii si a conservarii, plantele in stare proaspata se asaza pe ziare sau prosoape de hartie, in strat subtire, si se lasa sa se usuce timp de cateva zile intr-un loc racoros, aerisit si intunecat. Ulterior, se depoziteaza in pungi de hartie si se pastreaza intr-un loc racoros, ferit de lumina.
Cand dorim sa preparam un ceai este bine sa avem in vedere cateva aspecte:
– plantele nu se fierb in recipientul in care se fierbe apa;
– apa fierbinte, fiarta separat, se aduce peste plantele aflate intr-o cana sau infuzor (de ceramica, portelan, nu plastic sau metal);
– ceaiul se acopera si se lasa la infuzat 15-20 minute (intervalul variaza de la o planta la alta). Daca, de exemplu, un ceai de tei este lasat doar 5 minute, in apa fierbinte va trece o cantitate mare de pigmenti si una mica de substante active. Cu cat lasam mai mult timp la infuzat, cu atat creste concentratia in substante active – insa nu este o regula valabila pentru toate plantele (ceaiul verde/negru se lasa la infuzat doar 2-3 minute);
– odata folosite, plantele infuzate se arunca (cea mai mare parte din substantele active continute a fost deja scoasa din plante la prima infuzie).

Tipuri de ceaiuri

Ceaiul de pelin este constituit din partile aeriene recoltate de la specia Artemisiaabsinthium L. din familia Asteraceae. Produsul vegetal se foloseste ca tonic amar, stomahic, pentru stimularea apetitului. Lipsa poftei de mancare reprezinta un simptom frecvent intalnit la pacientii in convalescenta, in afectiuni gastro-intestinale, in anorexie nervoasa sau tulburari emotionale, dar si ca urmare a administrarii unor medicamente (de ex. citostaticele). Ceaiul de pelin poate dezvolta si efecte carminative, colagoge, spasmolitice, fiind indicat in tratamentul unor disfunctii intestinale si biliare. Se mai foloseste ca vermifug. Produsul vegetal se administreaza intern sub forma de infuzie sau tinctura hidroalcoolica. Infuzia se prepara dintr-o jumatate de lingurita de produs vegetal uscat, pulverizat, si 150 ml. de apa fierbinte. Se filtreaza dupa 10 minute. Pentru stimularea apetitului, se recomanda administrarea unei cani de ceai proaspat preparat si lasat sa se raceasca la temperatura camerei, cu 30 minute inainte de fiecare masa. Infuzia se va bea neindulcita. Pentru instalarea efectului colagog, ceaiul se va administra dupa mese.
Ceaiul de nalba mare reprezinta frunzele recoltate de la specia Althaea officinalis L. din familia Malvaceae. Datorita mucilagiilor continute, produsul vegetal are efect emolient si expectorant, fiind indicat in tratamentul tusei iritative, in inflamatii ale mucoasei bucale, faringiene si ale mucoasei tractului gastrointestinal. Datorita mucilagului continut, produsul vegetal se administreaza sub forma de macerat. Maceratul se obtine prin tratarea a 2-3 lingurite de produs vegetal maruntit cu 150 ml. de apa rece, timp de 1-2 ore, la temperatura camerei, agitand frecvent, dupa care se filtreaza. Filtratul poate fi usor incalzit inainte de administrare. Se vor administra cateva cani pe zi.

Citeste si Riscurile consumului in exces de ceai. Care sunt PLANTELE ce va pot pune sanatatea in pericol

Ceaiul de mesteacan alb contine frunzele recoltate de la specia Betula pendulaRoth., familia Betulaceae. Ceaiul obtinut din frunzele de mesteacan dezvolta o actiune diuretica importanta, manifestata prin cresterea cantitatii de apa eliminate. Astfel, se poate preveni formarea calculilor renali si urinari. Pentru prepararea unui ceai din frunze de mesteacan, peste 3-4 lingurite de produs vegetal maruntit se aduc 200 ml. de apa fierbinte. Se infuzeaza timp de 15 minute. Se beau 3-4 cani pe zi. Este important de mentionat faptul ca, in timpul tratamentului, este necesar consumul unui volum mare de lichide pentru a compensa cantitatea de apa eliminata.
Ceaiul de galbenele este constituit din florile recoltate de la specia Calendula officinalis L. din familia Asteraceae. Acest ceai este utilizat in principal pentru proprietatile sale antiinflamatoare, spasmolitice, emenagoge, dar si in tratamentul diferitelor afectiuni hepatice, in gastrite, cistite. Cel mai frecvent produsul vegetal se administreaza sub forma de infuzie, care se prepara adaugand peste 2 lingurite de produs vegetal uscat si 150 ml. de apa fierbinte. Se infuzeaza timp de 15 minute, apoi se filtreaza.

Ceaiul de armurariu poate contine atat fructele, cat si partile aeriene  recoltate de la specia Silybum marianum (L.) Gaertn. sin. Carduus marianus L. din familia Asteraceae. Aceasta planta este folosita in profilaxia si tratamentul disfunctiilor hepatice (steatoze, ciroze, hepatite). Studiile din literatura de specialitate au indicat faptul ca proprietatile hepatoprotectoare si hepatoregeneratoare ale armurariului sunt datorate unui complex numit silimarina. Un dezavantaj al utilizarii acestui compus este acela de a fi putin solubil in apa; prin urmare, in ceaiul de armurariu se va regasi o cantitate insuficienta pentru a imprima efectele hepatoprotectoare si regeneratoare dorite, dar care va determina un efect coleretic-colecistokinetic. Din acest motiv, ceaiul de armurariu se recomanda ca adjuvant in tratamentul disfunctiilor biliare. Infuzia se prepara din 4-5 lingurite de produs vegetal uscat, proaspat pulverizat, peste care se adauga apa la fierbere; dupa 15 minute se filtreaza. Ceaiul se administreaza de 3-4 ori pe zi, cu o jumatate de ora inainte de mese.

Ceaiul de chimen (sau chimion) se prepara din fructele recoltate de la specia Carum carvi L. din familia Apiaceae. Fructele de chimion sunt bogate in ulei volatil. Acesta are proprietati carminative, colagoge, spasmolitice, stomahice, fiind indicat in flatulenta, colici usoare, tulburari dispeptice, tulburari digestive, anorexie. De asemenea, se prescrie ca galactagog. Infuzia se prepara din 2-4 lingurite de produs vegetal proaspat maruntit, peste care se adauga 150 ml. de apa fierbinte si se acopera. Dupa 15-20 minute, se filtreaza. Se administreaza cate 2-4 infuzii calde pe zi, intre mese.

Citeste si Celulele canceroase mor in 42 de zile: Un faimos suc Austriac a vindecat peste 45.000 de persoane bolnave de cancer

Ceaiul de crusan (sau lemn-cainesc) contine scoartele recoltate de pe ramurile si trunchiurile arbustilor in varsta de 3-4 ani ale speciei Rhamnus frangula L., din familia Rhamnaceae. Ceaiul este folosit pentru efectele sale laxative sau purgative, in functie de doza, si este recomandat in constipatia cronica si acuta. La administrarea indelungata, determina pierderi importante de apa si electroliti (in special, ioni de potasiu) si depigmentarea mucoasei intestinale (melanosis coli). Produsul vegetal se administreaza sub forma de infuzie, care se prepara adaugand peste 1-2 gr. (jumatate de lingurita) de produs vegetal uscat si pulverizat 150 ml. de apa fierbinte. Se filtreaza dupa 10-15 minute. Pentru instalarea efectului purgativ, se vor infuza 3-4 gr. de produs vegetal uscat si pulverizat. Se recomanda administrarea lui seara sau inainte de culcare, cu instalarea efectului laxativ/purgativ la 8-12 ore dupa administrare.

Ceaiul de sunatoare (sau pojarnita) se prepara din varfurile inflorite ale speciei Hypericum perforatum L., din familia Hypericaceae. Infuzia de sunatoare se recomanda in afectiunile hepatobiliare, colecistopatii, tulburari dispeptice, diaree, datorita efectelor coleretice, colagoge si antidiareice imprimate. Datorita efectului de inductor enzimatic al speciei, se va evita comedicatia cu preparate din sunatoare daca pacientul urmeaza tratamente cu unul din urmatoarele medicamente: digoxina, anticoagulante, ciclosporina, indinavir, teofilina. De asemenea, se va evita administrarea concomitenta a infuziilor de sunatoare cu alimente precum branza, bere, vin, scrumbii sarate. Ceaiul se prepara din 3-5 lingurite de produs vegetal maruntit, peste care se adauga 150 ml. de apa fierbinte si se acopera. Dupa 10-15 minute, se filtreaza. Se administreaza 2-3 infuzii, dimineata si seara.
Ceaiul de levantica, constituit din florile speciei Lavandula angustifolia Mill. subsp.angustifolia, din familia Lamiaceae, este binecunoscut pentru efectele sedative, spasmolitice si carminative imprimate de compusii si uleiul volatil al acestei specii. Actiunea sedativa este determinata de catre uleiul volatil. Pentru obtinerea unei infuzii, peste 2-3 lingurite de produs vegetal maruntit se adauga 150 ml. de apa fierbinte, se acopera si se lasa in repaus timp de 15-20 minute. Ceaiul proaspat se recomanda in special seara, inainte de culcare.

Citeste si Planta sfanta care vindeca multe boli, inclusiv cancerul! Vezi AICI

Ceaiul de patlagina este constituit dintr-un amestec al frunzelor recoltate de la speciile Plantago major L., Plantago media L. si Plantago lanceolata L. din familia Plantaginaceae.  Produsul vegetal are proprietati emoliente, astringente, antiinflamatoare, diuretice, hepatoprotectoare si imunostimulatoare. Peste 3-4 lingurite de produs vegetal maruntit se adauga 150 ml. de apa la fierbere si se infuzeaza timp de 15-20 minute, dupa care se filtreaza.
Ceaiul de cimbru (sau tamaioara) se prepara din partile aeriene inflorite recoltate de la specia Thymus vulgaris L., familia Lamiaceae. Uleiul volatil continut de aceasta planta imprima importante efecte antibacteriene, antispatice, antitusive si expectorante. Infuzia de cimbru se utilizeaza in catarul cailor respiratorii superioare, la bronsitele acute si cronice, datorita stimularii secretiei de mucus la nivel bronsic si amplificarii miscarilor cililor, ce vor favoriza eliminarea secretiilor. Infuzia se realizeaza din 3-4 lingurite de produs vegetal maruntit, peste care se adauga 150 ml. de apa fierbinte si se acopera. Dupa 10-15 minute, se filtreaza.

Ceaiul de panselute (sau trei-frati-patati) este constituit din partile inflorite ale speciei Viola tricolor L. din familia Violaceae, recoltate in perioada mai – august. Produsul vegetal se utilizeaza ca diuretic, purgativ, febrifug, regenerant dermic, fiind recomandat in diferite afectiuni dermatologice (prurit, acnee, eczeme, dermatoze, psoriazis, impetigo), afectiuni respiratorii (inflamatii ale cailor respiratorii superioare, bronsite, tuse convulsiva), stari febrile, reumatism, artrita, nefrite. Peste 2-3 lingurite de produs vegetal maruntit se adauga 150 ml. de apa la fierbere si se infuzeaza timp de 10-15 minute, dupa care se filtreaza. Se recomanda administrarea a 3 infuzii pe zi.

Veronica Gradinariu

preluat de pe ganduridinierusalim
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

trei-frati-patati
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1741 (s) | 23 queries | Mysql time :0.018559 (s)