News Flash:

Acum 12 ani, preoteasa Varvara Florariu a avut 5 interventii chirurgicale, luptand împotriva unui cancer recidivant. Doctorii nu i-au mai dat nicio sansă. O asteptau 7 copii. S-a dus acasa si .... ce a facut femeia, e CUTREMURATOR!

20 Iunie 2017
49214 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6662 RON (+0.0044)
USD: 4.0240 RON (+0.0078)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Intr-o societate cu valorile traditionale rasturnate, a vorbi despre familie pare azi un pic desuet si deloc la moda. Exista, insa, chiar langa noi, oameni ce tin in picioare aceasta constructie din care ne hranim cu dragoste si cu energie. Varvara Florariu, preoteasa, mama a sapte copii, cu o poveste de viata cutremuratoate, reprezinta un model de urmat in orice comunitate crestina.

A crescut sapte copii si a ocrotit alte sute, ca educatoare. A trecut prin grelele incercari ale unui cancer recidivant, prin cinci interventii chirurgicale chinuitoare si prin lungi si devastatoare perioade de chimioterapie. In urma cu doi ani a traversat, alaturi de copii, un alt moment teribil: aflat la limita dintre viata si moarte, sotul, parintele Vasile Florariu (Belcesti – Iasi), a avut nevoie de un transplant de ficat pentru a supravietui. Prin toate a trecut cu rugaciunea, dobandind calm, tarie si marturisind raspicat nesfarsita bunatate a lui Dumnezeu. Caci, spune ea, doar Dumnezeu i-a dat putere sa biruiasca toate necazurile vietii. “Mereu ne-a povatuit, si pe mine, si pe copii: “Lasa, draga, trece si asta”. Mereu spre tacere, rabdare si iertare”, spune parintele Vasile Florariu.

Firescul, blandetea, dragostea de biserica, milostenia, puterea de sacrificiu de care a dat dovada, toate au rodit nu numai in familie, ci si in parohiile prin care a trecut. Femeile i-au urmat modelul si s-au apropiat de Dumnezeu, intarindu-se in credinta. “De la ea am invatat ce inseamna milostenia. Duminica, in general, hraneste cate un suflet, un batran, un copil si, desi acasa uneori ne adunam la masa 16, mama zice: “Unde sunt atatea guri, mai incape inca una”. E ca o albina, nu sta locului nicio secunda; ar fi in stare sa hraneasca tot satul daca ar tine-o puterile”, povesteste Iustina, una dintre fetele familiei Florariu.

Citeste si Azi, ca e MARTI, sa te rogi Sf. Ioan Botezatorul! Ajuta pe cei NEDREPTATITI si aflati in NECAZURI, pe cei ce merg in instanta si SE JUDECĂ si la IMPACAREA CU DUSMANII! Are putere foarte mare! Citeste-l cu multa credinta oriunde te-ai afla, in drum spre munca

“Copiii, niste daruri de la Dumnezeu care nu pot fi refuzate”

S-au cunoscut in 1979, la biserica din Belcesti, de langa Iasi. Vasile Florariu – proaspat absolvent al Seminarului teologic, ea, Varvara – tanara educatoare. Desi cadrelor didactice le era interzis de catre regimul comunist sa frecventeze biserica, Varvara, crescuta intr-o familie de crestini curati, n-a incetat sa participe la slujbele religioase, indiferent de riscuri. “Ea a avut in sange inclinatia aceasta spre a-L iubi pe Dumnezeu, spre rabdare, spre intelepciune”, spune pr. Vasile Florariu.

S-au casatorit, au trecut prin greutatile de inceput ale primei parohii la Lisna (jud. Botosani), iar apoi, rand, pe rand au venit copiii. Desi traiau extrem de modest, intr-o casa in care au stat multa vreme la lumina lampii, a considerat fiecare copil ca pe un dar de la Dumnezeu. Niciodata nu s-a gandit sa renunte la sarcina; simtea fiori numai auzind asemenea sugestii. Si ei, copiii, darurile lui Dumnezeu, au venit, unul cate unul: Alexandru, Ionut, Andrei, gemenii Iustina si Emanuel.

In 1989 s-au mutat la Belcesti, luand viata de la capat. Fara casa, cu conditii de locuit dificile, cu greutatile unei parohii noi. Aici s-au nascut si ceilalti doi copii: Teofil si Paula. “De-a lungul anilor am avut parte de multe rautati. Ni se spunea ca suntem sectanti sau tigani, ca numai ei cresc atatia copii. Dar n-am avut timp sa le auzim. Noi ne-am bucurat de fiecare dintre ei si am inteles, amandoi, ca sunt niste daruri de la Dumnezeu care nu pot fi refuzate“, spune zambind, parintele Florariu.

Plecat mereu cu treburile parohiei, pe santiere, parintele stia ca lasa acasa un stalp, o mana de fier care tinea cu fermitate nu doar familia, ci si gospodaria. Mama a crescut cei sapte copii, dintre care doi gemeni, cu nesfarsita dragoste, cu principii de viata sanatoase si cu incredere ca numai prin rugaciune vor izbandi. Tenacitatea, rabdarea, credinta si puterea de a lupta sunt, pentru copiii familiei Florariu, repere dobandite de la mama, dupa care toti si-au ghidat vietile. “Mama e un model de urmat. Si cand spun model ma gandesc la iubirea ei, la taria de a infrunta cancerul si de a lupta pentru viata, pentru a fi langa noi, copiii, la indemnurile de a starui in rugaciune, de a pleca genunchii pentru a multumi lui Dumnezeu pentru binefacerile revarsate in familie sau in viata personala a fiecaruia dintre noi. N-a fost o mama doar pentru noi, cei sapte frati, ci si pentru copiii ei, de la gradinita. Ţin minte cum ducea zilnic cozonac, colacei ori dulciuri si impartea in pauza de masa copiilor lipsiti. Ba unora dintre ei le cumpara caiete, carioci, jucarii. Am avut bucuria s-o am educatoare pe mama”, povesteste Emanuel.

Citeste si Ce acatist sa citesti pentru ca Dumnezeu sa-ti ierte toate pacatele

Lupta cu boala

In urma cu 12 ani, Varvara Florariu a suferit nu mai putin de cinci interventii chirurgicale, luptand impotriva unui cancer recidivant. Medicii ieseni nu i-au mai dat nicio sansa. Dar ea, mama, a plecat din nou genunchii, in rugaciune. Si a luptat cu boala cu un curaj ce venea de dincolo de omenesc. “Noi aproape ca incetasem sa mai speram, dupa diagnosticele atat de necrutatoare primite de la medici. Dar ea avea un calm si o tarie inexplicabile aproape. Spunea mereu ca Dumnezeu asa a randuit. Si nu inceta sa se gandeasca la noi, la ce mai era de facut”, spune parintele Vasile Florariu. “Ţin minte ca eu urma sa ma casatoresc, iar mama, pe patul de spital, imi facea meniul pentru nunta. Atat de mult lupta ca sa fim noi realizati, sa fim fericiti, desi era rapusa de boala”, povesteste Alexandru, cel mai mare dintre copii.“Facuse chimioterapie, era de nerecunoscut, insa mereu o gaseam in salon cu cartea de rugaciuni; stia ca doar acolo e nadejdea ei. Si, desi suferea si o durea, avea un chip luminos, stia ca Dumnezeu nu o va lasa. Urma sa i se nasca si a treia nepoata si ea trebuia sa o vada”, povesteste Iustina.

In lupta cu boala s-a petrecut – au recunoscut-o si medicii – o minune. Caci, acolo unde medicina se declara neputincioasa (cum sa fii altfel in fata unui cancer cu metastaze), s-a produs un miracol. Ultimele analize au aratat ca nimic din ce era malign nu mai exista.“E o transformare la ambii parinti. Sa-i vezi ca se bucura impreuna de orice fir de iarba, adiere de vant sau floare, e formidabil. Se bucura de noua viata ce le-a daruit-o Dumnezeu si nu uita sa-I multumeasca zilnic pentru asta”, spune Iustina.

Citeste si Ce se intampla cu oamenii care casca in timpul slujbei din biserica? Afla chiar acum ce li se poate intampla!

Testul suprem al vietii

In 2011, intreaga familie avea sa treaca tesul suprem al existentei lor. Cu o hepatita cu virus C in antecedente, tatal, Vasile Florariu, se imbolnaveste subit. Dupa cateva saptamani de spitalizare, medicii ii dau un verdict necrutator: nu se mai poate face nimic. Fara a-si pierde speranta, familia face totul pentru a-l salva. Un transplant hepatic, intr-o clinica din Germania, ramane singura sansa. Incepe o lupta grea, pentru a strange fondurile necesare interventiei. Din mijlocul familiei, mama e sprijinul, umarul pe care se plange, cea care indeamna la rugaciune si la increderea ca Dumnezeu nu-i va lasa nici acum.“A fost o perioada foarte grea. Dar rugaciunea m-a facut sa sper, sa am nadejde si, cand era mai greu, luam cheile de la biserica, fugeam repede la Maica Domnului si ma linisteam”, imi povestea, imediat dupa aceasta incercare, Varvara Florariu.

“Inainte de transplantul tatei, o gaseam zi si noapte cu cartea de rugaciuni si plangand. E o luptatoare si Dumnezeu a facut minuni cu ea, cu ambii parinti. I-am vazut neputinciosi, fara salvare aici, toti ridicau din umeri si spuneau ca nu o mai duc mult, dar Dumnezeu a avut alt plan”, considera Iustina.

Si Dumnezeu nu i-a lasat, iar parintele s-a intors acasa cu bine. “Dupa transplant, daca n-ar fi fost ea, cred ca n-as mai fi fost nici eu acum. Ma gandesc la ceea ce spunea parintele Staniloae, cand a fost intrebat daca cunoaste un sfant in viata. Parintele a raspuns: “Da, sotia mea”. M-a obsedat raspunsul lui; asa spun si eu. Pentru ca traieste pe pamant, dar cu gandul, sufletul si mintea mereu la Dumnezeu. Fara a exagera, inmanuncheaza toate virtutile ce se pot cere unei persoane care este sotie, mama, preoteasa, femeie in general”, considera pr. Vasile Florariu.

Familia Florariu, o bucurie care merita impartasita

Astazi, familia Florariu e un exemplu de traire crestina, de bucurie, de speranta, de armonie si de solidaritate. Si mai e ceva ce oamenii acestia emana: credinta nestirbita, dragoste fata de aproapele si multa modestie. Sunt un exemplu ca si astazi se poate vorbi despre familii sanatoase, calauzite de principii si de valori morale autentice. Iar la baza acestei familii a stat mama, stalp si dragoste nesfarsita. Trei dintre copii sunt deja preoti: Alexandru la Hodora, Ionut la Scobinti- Rediu si Andrei la Satu Nou – Belcesti. Emanuel a terminat Teologia, iar acum studiaza limbile clasice (greaca si latina), Teofil este si el student la Teologie. Fetele, Iustina si Paula, au mostenit, de la mama, latura artistica. Iustina e absolventa a Facultatii de Arte, iar Paula eleva a Liceului de Arte “Octav Bancila” din Iasi. “De la toti primim atata bucurie! Sa ii vezi stransi pe toti 16 (copii si nepoti), la masa de Pasti sau la o sarbatoare, iar mama, tot ea, sa pregateasca atatea bucate si sa-i bucure pe toti cu bunatati, e un sentiment despre care cuvintele spun prea putin”, apreciaza parintele Vasile.

Citeste si Ce ne este INTERZIS imediat dupa logodna. Uite ce spune Sfanta Biserica despre tinerii care nu respecta ACEST LUCRU!

Mama, portret in contrast: lumina multa si umbra

Alexandru: “Primii pasi in biserica, in rugaciune, cu ea i-am facut. Si mi-au prins bine”.

Ionut: “Adeseori o dau exemplu de credinta, caci prin credinta a fost vindecata, de dragoste, caci ne iubeste egal pe toti, de munca, suntem sapte copii si nu a fost usor, de jertfelnicie, caci si-a jertfit viata pentru noi si pentru Hristos prin misiunea de preoteasa si mama model ce si-a asumat-o.

Emanuel : “Cred ca mama cel mai mult isi doreste sa ramanem cu totii ancorati in credinta si in dragostea de Dumnezeu, sa construim in continuare pe temelia educatiei pe care ne-a oferit-o”.

Iustina: “E greu sa spun totul despre ea; mai simplu mi-ar fi sa o pictez, desi nu cred ca as face-o in culoare, mai degraba in contrast – in lumina multa si umbra. In perioada cand era bolnava, i-am facut un portret in miscare, asa am simtit. Poate pentru ca cei foarte dragi ne sunt pemanent in gand, ca o imagine intre trecut si prezent”.

Otilia Balinisteanu

Sursa: Ziarul Lumina al Patriarhiei Romane


sursa: ortodoxia
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

varvara florariu interventii chirurgicale belcesti transplant
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2146 (s) | 34 queries | Mysql time :0.024795 (s)