News Flash:

10 februarie - 31 martie. Ce trebuie sa faci in fiecare sambata pentru cei adormiti pana in Saptamana Mare

9 Februarie 2018
491 Vizualizari | 0 Comentarii

In fiecare an, in sambata dinaintea Duminicii Infricosatoarei Judecati, credinciosii aduc la Biserica ofrande pentru sufletele celor dragi. Cunoscuta si sub denumirea populara de Mosii de iarna, aceasta zi este un prilej de comemorare si rugaciune pentru cei care “s-au savarsit in dreapta credinta”.

Pana la sarbatoarea Sfintelor Pasti, toate sambetele sunt dedicate pomenirii celor adormiti. Mosii de iarna cad intotdeauna in sambata ce precede Lasatului sec de carne. Nu intamplator, in duminica aceasta a fost randuita Evanghelia Infricosatoarei Judecati. Fiind o zi cu data schimbatoare, in functie de sarbatoarea Invierii Domnului, in iarna aceasta ne vom aminti de mosii si stramosii nostri pe 26 februarie. Astfel, in toate bisericile se va savarsi Sfanta Liturghie, urmata apoi de slujba Parastasului pentru cei plecati dintre noi.

Credinta ortodoxa nu-i uita pe stramosi!

“Mosii” inseamna, de fapt, neamul din care ne tragem, stramosii cei mai indepartati, despre care stim tot felul de intamplari, verii, matusile, unchii nostri, parintii, fratii, surorile, copiii, prietenii apropiati, intr-un cuvant, toti cei dragi ai nostri, mutati in “lumea de dincolo”, pentru care se face parastas, se citesc rugaciuni spre “vesnica lor pomenire”.

Citeste si De ce crestinii fac pomenirea mortilor in zi de sambata? Ce se da de pomana maine, 10 februarie

Dat fiind misterul a ceea ce se afla dincolo de aceasta viata pamanteasca si imposibilitatea pastrarii unei legaturi vazute cu cei plecati dintre noi, perioada acestor sambete este vremea apropierii, a rememorarii, a reinvierii chipurilor dragi ale celor pe care i-am iubit. Si in aceste franturi de viata recuperata, in aceste momente de rugaciune inaltata pentru odihna sufletelor lor, suntem toti laolalta, ca in trecut. De asemenea, slujbe de pomenire se vor oficia si in cimitire, langa morminte. Cei vii se pot ruga pentru cei adormiti in Domnul, asa cum ne indeamna Sfantul Ioan Gura de Aur: “Sa ne rugam pentru cei morti, iar daca cel mort este pacatos, sa i se dezlege pacatele, iar daca este un drept, sa castige prinos de plata si sa mijloceasca la Dumnezeu pentru noi”. Asadar, adevaratii crestini simt nevoia legaturii cu fratii lor prin rugaciune, prin pomeniri si prin slujbe speciale. Exista totodata obligatia fireasca de a-i pomeni pe cei adormiti. Mosii de iarna nu reprezinta neaparat o zi in care sa ne plangem mortii, ci un prilej cu care ii pomenim si le aratam ca nu i-am uitat.

“Rugaciunea pentru cei morti – expresia fundamentala a Bisericii ca iubire”

Pentru ca multi crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau pocainta necesara, Biserica face pomenire pentru toti acestia, ca sa se bucure de fericirea vesnica. Pomenirile si rugaciunile pentru cei adormiti sunt mai ales o dovada a dragostei de aproapele, fiindca toti suntem pecetluiti in Hristos, iar harul reprezinta inceputul mantuirii. Grija pentru cei adormiti se regaseste la toate popoarele. Orice civilizatie din trecutul omenirii i-a pomenit pe cei trecuti dincolo. Invatatura de credinta a Bisericii noastre Ortodoxe ne arata ca moartea este doar despartirea sufletului de trup. In urma acestei despartiri, numai trupul isi pierde puterea de viata, ca orice materie trecatoare.

Citeste si Sambata - Ce este interzis sa faci de Mosii de Iarna. Traditii si obiceiuri

Cei vii au putinta de a se ruga pentru cei morti, in nadejdea ca aceste rugaciuni se implinesc, adica pot duce la iertarea unor pacate. Mai mult inca, cei vii au datoria sa se roage pentru toti membrii Bisericii. La aceasta ii cheama si ii obliga dragostea, care ii leaga pe toti fratii cei intru Hristos, vii sau adormiti, dupa cum afirma parintele Al. Schmemann: “Rugaciunea pentru cei morti este expresia fundamentala a Bisericii ca iubire. Rugandu-ne pentru ei, ne intalnim in Hristos, care este dragoste, infrange moartea, care este ultima biruinta asupra instrainarii si lipsei de dragoste. In Hristos nu este diferenta intre cei vii si cei morti”.

Invatatura despre datoria celor vii de a se ruga pentru cei adormiti in Domnul a fost pusa in practica de crestini inca din primele veacuri. De asemenea, Sfanta Liturghie, savarsita din vechime si pana astazi, cuprinde rugaciuni pentru cei adormiti, iar marturii de netagaduita valoare in aceasta privinta gasim in Sfanta Scriptura, la toti Sfintii Parinti si vechii scriitori bisericesti. Aici, pomenirea se face de mai multe ori, dar indeosebi la Proscomidie, la iesirea cu cinstitele Daruri si dupa sfintirea Darurilor, in cursul rugaciunii de mijlocire generala pentru vii si morti, cand preotul pomeneste in taina pe toti repausatii, cu aceste cuvinte: “Pomeneste, Doamne, pe toti cei adormiti intru nadejdea invierii si a vietii celei de veci si-i odihneste pe dansii, Dumnezeul nostru, unde straluceste lumina fetei Tale”.

Sfantul Simeon al Tesalonicului, urmand traditia apostolica, scrie: “Nimic altceva nu este atat de folositor pentru cei adormiti, nici pricinuitor de atata bucurie, iluminare si unire cu Dumnezeu precum aceasta. Deoarece Insusi Sangele Domnului este cel care, prin aceasta Jertfa, se varsa pentru noi, netrebnicii, si Insusi Dumnezeiescul Trup este Cel care se jertfeste in Sfantul Altar”.

Coliva, prescura si vinul in traditia ortodoxa

Pentru slujba de pomenire a mortilor, atat in mediul urban, cat si in cel rural, gospodinele pregatesc coliva, prescuri (colaci) si vin, le aduc la Biserica pentru a fi sfintite si date de pomana pentru sufletul celor adormiti. De asemenea, la praznicul Mosilor de iarna se impart vase cu bucate, dintre care nu lipsesc raciturile, piftiile, colacii cu miere si nuci, placintele cu branza, laptele, bauturi pregatite in casa.

Coliva, termen de origine greaca, se face de regula din grau amestecat cu zahar, miere sau cu alte ingrediente mirositoare, care ii dau un gust placut. Ea este simbolul trupului celui raposat, iar leganarea si tinerea de coliva in timpul cantarii "Vesnica pomenire” reprezinta expresia legaturii sau comuniunii sufletesti cu cel decedat, pentru care ne rugam. Coliva se face din grau pentru ca bobul de grau este dat pilda de Mantuitorul si Sfantul Apostol Pavel, ca simbol al invierii mortilor. Dupa cum graul se seamana mai intai sub brazda, pentru ca putrezind sa incolteasca si sa dea roada, tot asa si trupul omului ingropat va invia intru nestricaciune. Dupa talcuitorii cultului liturgic ortodox, dulciurile si ingredientele cu care se amesteca graul simbolizeaza virtutile celui raposat si ale sfintilor pe care noi ii invocam in rugaciune.

Painea, colacul sau prescura aduse la parastas, fiind facute tot din grau, au, in genere, acelasi simbolism. In unele zone ale tarii ele se numesc chiar “parastas”. In Oltenia, acesti colaci se impletesc dupa o anumita tehnica si sunt de anumite marimi. Ei constituie elementul nelipsit al pomenirii. Alaturi de coliva si colac, la parastas se intrebuinteaza si vinul din care se stropeste, in forma de cruce, peste mormant sau pe locul unde se savarseste parastasul, ca si peste coliva. Utilizarea vinului este o reminiscenta din vechile practici romane legate de cultul mortilor, numite “libatiuni”, adica spalari sau stropiri. In practica noastra crestina, vinul este simbol al miresmelor cu care a fost uns trupul lui Hristos dupa moarte.

Atat vinul, cat si painea sunt elemente necesare Tainei Sfintei Impartasanii. De aceea, turnarea din ele pe pamant sau peste trupul celui raposat este un simbol al vietii vesnice pe care o aduce impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos. Este cunoscut, de asemenea, faptul ca lumanarile care se asaza in prescuri sau coliva sunt semnul jertfei pentru cel adormit.

Sfintii Parinti au randuit ca sambata sa se faca pomenirea celor adormiti, pentru ca este ziua in care Hristos a stat cu trupul in mormant si cu sufletul in iad, ca sa-i elibereze pe dreptii adormiti. Pe de alta parte, sambata e deschisa spre duminica, ziua Invierii Mantuitorului Hristos. Mosii de iarna marcheaza inceputul sambetelor mortilor, in numar de sapte, care se vor incheia sugestiv cu Sambata lui Lazar, inainte de Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor. Sambata de Pasti, a opta la numaratoare, este una aparte, caci Mantuitorul Insusi a murit cu trupul, urmand sa invieze a treia zi, spre rascumpararea neamului omenesc din moartea pacatului stramosesc si spre viata vesnica. Biserica a randuit in an doua sambete mari, cand se fac pomeniri mai ales pentru mortii care au murit pe neasteptate: Mosii de iarna (sambata dinaintea Duminicii Infricosatoarei Judecati) si Mosii de vara (sambata dinaintea Pogorarii Duhului Sfant). La acestea se adauga Joia Inaltarii, cand se pomenesc toti eroii neamului.

Ierurgia parastasului (cuvantul “parastas” inseamna “a mijloci pentru cineva”) este o rugaciune de mijlocire pentru cei adormiti, o prescurtare a slujbei inmormantarii, care are in centru cantarea “Vesnica pomenire”. Se mai numeste si “pomana” si a ramas ca obicei de la agapele care se faceau la inceputul crestinismului dupa fiecare Sfanta Liturghie. Din partea familiei celor adormiti se fac parastase la 3, la 6, la 9, la 40 de zile de la data mortii. Apoi la 3, 6 si la 12 luni, si in fiecare an, pana la sapte ani. Se obisnuieste si pomenirea mortilor in cadrul a 40 de Sf. Liturghii la rand, in cursul unui an, sub numele de “sarindare”.
Marinela Porneala
Sursa: http://bisericasfintiitreiierarhi.md.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sangele domnului coliva
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Wow.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1401 (s) | 26 queries | Mysql time :0.027716 (s)